nu contează ce contează
în abstractul firii dezlănţuite împotriva de sine,
nici desluşirea firescului nu-şi are
definirea în ceea ce e
absurd.
nimic nu e altfel, în afara liniştii de sine
sălăsuită,
ca deznodământ al hotărârii,
atât de absurde,
de a fi nimic.

unii vorbesc despre imaginea oglinzii
ca şi cum spoiala de argint
din spatele unei sticle opace
ar tine loc de noi -
o măsluire grosolană a tăcerii cu chip
care e ce nu-i.
nu poţi fi tu,
fărâmă de sublim existenţial,
învăluit în sticlă.

nici legea nu se impune
a fi azilul lui mâine,
ca şi cum eu,
şi el,
ar trebui să fim solidari,
parfum şi fluture sub aceeaşi petală,
în deznodământ.

nu.
sigur că nu.
partea mea de a fi
e opusul a ceea ce crezi tu,
când eu,
eu şi nu tu,
azi hotărăsc.

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor