Strigaţi

împreună cu mine când strig,

dintr-o singură inimă

şi o singură gură.

 

Să-l rostogolim,

strigătul,

val fără frână,

până la porţile cerului,

să dărâmăm din nou Ierihonul.

 

Strigaţi

împreună cu mine când strig,

pentru

urcarea lentă a frigului în oase,

întors în ninsoare,

răscolind disperări;

pentru zi,

pentru noapte,

pentru iarbă

şi moarte.

 

Strigaţi împreună cu mine

când strig,

pentru carnea şi floarea dorinţei,

pentru mintea închisă în altă minte

ca o spadă în stâncă,

pentru mâinile care

nu mai ajung la auriile, coaptele fructe

ale cunoaşterii,

credinţei,

iubirii.

 

Strigaţi împreună cu mine când strig,

va trebui să ne audă,

până la urmă,

Cerul.

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Anca Tanase pe Martie 31, 2012 la 6:37pm

Multumesc, sigur ca o sa ne auda, ramane sa vedem fiecare si ce ne va raspunde , aici e aici !

O zi buna !

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 31, 2012 la 6:30pm

Strigaţi împreună cu mine când strig că poate o să ne audă-CERUL- şi o să-şi deschidă porţile...Frumos. Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor