nu nu
strig cu urmele tale încă pe trup
nu mă ungeţi cu apă sărată şi caldă
apele curgătoare sunt limpezi şi reci
tu îmi astupi gura cu sânul
îţi verşi toate cărările umbrite
în sângele meu
nu nu
strig cu gura plină de cruci şi de morminte
lumina nu-i aici
lumina nu-i aici sub pielea mea
privesc în gol cu ochii abia deschişi şi umezi
tu îţi modulezi sunetele
îmi faci semn plecându-te
eu ridic din umeri nedumerit
privind în gol
cu tălpile îndreptate spre cer
ca două lumânări aprinse

Vizualizări: 166

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Urzica Gheorghe pe Mai 2, 2010 la 10:44am
Am dat de o membrană coloidală ce desparte lumea rămasă în urmă (''strig cu gura plină de cruci şi morminte'') de cea care este, începută de la prunc şi înaintează promiţător în viitor ( ''tu îmi astupi gura cu sânul''), o membrană coloidală, abia perceptibilă, prin care versurile şi poeziile sunt unite, trăirea estetică curgând continuu din trecut spre viitor. Poetul spune în versuri şi poezii frumoase că nu are posibilitatea de a alege cum să-l perceapă lumea, dar este conştient că se poate dezbrăca de hainele trupului şi culorile chipului pentru a fi el însuşi. Frumos spus. Aş vrea să citesc tot volumul de poezii, pentru că poetul vine cu un lirisc exotic în lirica românească.
Comentariu publicat de Djamal Mahmoud pe Aprilie 15, 2010 la 1:57pm
mai citeste-l de cateva ori, multumesc.
Comentariu publicat de Alexandra Stirbu Paunescu pe Aprilie 15, 2010 la 12:42pm
Imi place , un pic contradictoriu! Ti-e dor de cineva? Felicitari!
Comentariu publicat de Djamal Mahmoud pe Aprilie 13, 2010 la 12:24pm
Nicoleta Salbatecu, Elena Armenescu, va multumesc pt vizita si aprecieri.

numai bine
Comentariu publicat de Djamal Mahmoud pe Aprilie 13, 2010 la 12:23pm
acest vers de care te legi Bot Eugen, e unul cheie in acest poem, si chiar imi place, oricum poemul e publicat deja in volum, asa ca iti multumesc pt semn si vizita, ma bucura prezenta ta aici.
Comentariu publicat de Bot Eugen pe Aprilie 13, 2010 la 6:40am
Per ansamblu mi-a plăcut, cu precădere finalul. Există, cred, doar o singură stridenţă, şi anume în versul:
"strig cu gura plină de cruci şi de morminte". Deşi destul de uzitată şi clişeică, imaginea unei guri ce se umple cu ţărână(în timp ce se consumă strigătul) mie mi se pare mult mai potrivită decât cea de mai sus.
Dar, desigur, e numai o părere.

Cu stimă şi prietenie,
Bot Eugen
Comentariu publicat de Elena Armenescu pe Aprilie 12, 2010 la 8:44am
Acestui Strigat metafizic si metaforic raspund cu urmatorul catren din volumul Joc tainic:
Deschide ochii, deschide mintea şi inima
Slăveşte diversitatea, repetabila ei măreţie
Bea din vinul tainic al vieţii, fără bani
Vinul care “îmbată” aleşii de miile de ani!
Comentariu publicat de Djamal Mahmoud pe Aprilie 11, 2010 la 11:16pm
mii de multumiri tuturor pt sugestii, apreceri si note, de schimbat nu voi schimba nimic, poemul e publicat deja in volum.

respectele mele
Comentariu publicat de IULIANA LINTE pe Aprilie 11, 2010 la 11:01pm
Lirism profund! Felicitări! Am recitit cu aceeaşi încântare acest poem.Mulţumiri de dar.
Comentariu publicat de Dumitru Mălin pe Aprilie 11, 2010 la 9:43pm
Imi place, dar nu si "tu imi astupi gura cu sanul" si poate si "gura plina de cruci si de morminte" e un pic fortat. Dar per ansamblu imi place

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor