- Spune-mi, iubito, nu ți-e dor de mare,

Să construim pe plaja din Neptun

Castele de nisip cu porți din sare

Și-n turnuri scoici și perle să-ţi adun?

 

Să-ţi mângâi sânii noaptea pe faleză,

Cu luna între ei să-mi fac cuibar,

Geloasă briza să mă bată-n freză,

Luceafărul să-mi fie lăutar

 

Și să te duc în Vama Veche goală

Pe un căluț de mare-naripat,

Să bagi nudiștii de pe plajă-n boală

De-or vrea să-mi fure stropul de păcat?

 

- Mi-e dor de infinitul unei ape

Neliniștite,-ntocmai, cum sunt eu,

De țărmurile-nguste unde-ncape

Doar pasul tău urmându-l pe al meu.

 

Şi de păcat mi-e dor, de disperare,

De valurile sparte-n piept târziu,

Hai, ia-mă într-un vis desculţ la mare,

Că port bikinii roz sub pardesiu.

 

Dar să întinzi un cort în Vama Veche,

O sticlă de Stalinskaya-n bagaj

Şi-o să ne pară floare la ureche

Păcatul de-a avea puţin curaj.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor