Studiez cărămida prinsă-n sărăcie...

Studiez cărămida prinsă-n sărăcie, doamne, prinsă-n pământ,

şi-n sângele meu mai casant decât sticla de-un chil,

îmi curg zilele printre gene, nu mai ştiu cine sunt

şi mai beau, când şi când, să-mi îmbăt propriul stil,

 

nu mai sunt nici iubitul cu părul lung, de artist

pierzând nopţile lângă nopţi de minciuni,

am îmbătrânit, port ochelari şi-s mai conţopist

decât vagabonzii uitaţi prin cărbuni,

 

mă întreb ce înseamnă dragoste pentru mine,

dragostea-n general şi ca sex şi ca dorinţă de bani,

privesc o lumină sălbatică, de noapte în care, poate, mor destine,

şi-n care, poate, iau naştere duşmani,

 

mi-au furat viitorul şi punându-l la fiert

a ieşit o esenţă ca un drog , sau tutun,

arunc un pahar de vodcă pe trotuar doar să-i iert

pe toţi cei care mă iubesc numai ca pe-un nebun,

 

am pierdut înc-o vară isterică, înc-o iluzie mare

aşezând printre clipe sinceri analfabeţi,

acolo unde totul sclipeşte a licoare

şi toţi sunt tot mai singuri şi anormali de beţi,

 

studiez o eroare despărţind vântul de nori,

calculând, câteodată, zero cu zero plus noi,

cine mai crede  că toate nu-s erori ?

ne afundăm metodic cu gândul în noroi... 

Vizualizări: 70

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ion caesarion pe Ianuarie 10, 2014 la 2:38pm

multumesc, stimata doamna !

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor