SUB SEMNUL CRUCII ȘI-AL LUMINII -autor Iulică ŢENEA / Australia

Când am decis să-mi iau interviu, eram pe deplin conștient că va trebui să-mi răspund singur la întrebări și m-am gândit să aleg un loc în fața oglinzii paralele din centrul ființei . Acest ritual își are originea în pragul unor alte vieții trecute despre care nu știam mare lucru. Substanța în care te-nfășoară existența la sosirea în gara lumii, șterge totul, dar nu și dorința mea de-a cunoaște, de-a află, de-a cauta.

O oglindă venețiană îmi reflectă chipul și orice mișcare. Această apă nevăzută, țesută din fire de lumină, îmi întoarce orice mișcare, orice zâmbet, orice lacrimă. Mă frământă o singură întrebare: ce este adevărul și dacă noi îl deținem. Această enigmă l-a frământat și pe Pontiu Pilat până a închis ochii. După ce a plecat din lumea aceasta, probabil a aflat și s-a liniștit.
Între Mine și Eu ar trebui să existe un interviu onest și intim, fără teamă sau împotrivire.

Al doilea subiect ce mă ține treaz este Mântuirea și ce implică ea. M-am apucat să caut printre cuvinte, am devorat biblioteci întregi dar m-am lăsat păgubaș. Trebuie să fie altceva, undeva, ascuns privirilor noastre și minților ce-și duc povara în întuneric.

Înțelepții spun: miracolul eșți tu, dar drumul către el îl faci singur. Miile de cuvinte adunate nu pot înlocui practica. Drumul inițiatic pe care pleci și de cele mai multe ori nu te mai întorci, nu mai ești tu cel care-ai plecat, urmeză o transformare, o eliberare de trecut și de viitor. După ce treci pragul acestui drum, nu există decât prezentul. Nu este ușor să ajungi la o asemenea etapă, dar când simți că-ți ieși din tine și te arde această haina, n-ai alternativă.

Viața nu este o simplă audiție. Controversa cosmică își cere drepturile. Tu eșți cel care organizează caravana destinului și-a vieții personale: iertând, iubind și acceptând tot ceea ce vine ca un dar. Ca să ajungi să atingi centrul trebuie să cunoști foarte bine doctrina extremelor.
Calea către Divinitate este de cele mai multe ori indirectă și dificilă. Căutările se pot sfârși dramatic sau încununate de succes. De om depinde dacă-și cunoaște potențialul și-l valorifică așa cum trebuie, are toate șansele de reușită. Dumnezeu are metodele sale, diferințe de ale omului, de aș conduce acasă copiii. Neintelesele sale căi sunt de cele mai multe ori blamate de ființa ce nu-și înțelege Creatorul.

Ne mișcăm într-un mister care ne depășește, dar care are toate porțile deschise.
Omul este o cruce, un copac cu rădăcinile în Iad iar vârful în Rai și care ține pe crengile sale rodul vieții cu semințele lui, o scară oferită în dar de Arhitect, pentru a accede spre infinit. Acest cordon ombilical ordonează sub o baghetă nevăzută, spațiile sacre, exprimând prin simbolistică însuși misterul centrului, centrul pe care încercăm să-l atingem cu toții.

Acolo-i adevărul nerostit și care nici nu poate fi exprimat prin cuvinte. În vatra nestinsă a Universului locuiește Zeul nevăzut al Focului Cosmic. Acolo are loc marele joc ancestral al contrariilor: yin-yang.
Ca să urci scara întortocheată a Legislației Divine, trebuie să cunoști regula de bază: simplitatea. În fața porților ferecate, mulți ignoranți se-adună și spun că dincolo de porți, se ascund tenebre. Nu-i așa, lumina și întunericul nu sunt în conflict ci colaborează. Este un echilibru pe care nimeni nu-l poate strica, este balanța ce pune-n armonie Legile Universale. Lumina și întunericul formează un tot, așa cum arborele lumii ține pământul și cerul în palmele sale.
Omul cu brațele deschise formează crucea, templul cu toate componentele sale, cercul ce ține-n el grădina secretă, piramida și tainele ei.

Parafrazându-l pe Rene Guenon, creștinismul a pierdut din vedere caracterul simbolic al crucii, limitându-se la a-l valoriza doar ca simbol al unui eveniment istoric. Plecând de la punctul său de vedere, deschidem un portal către lumea nevăzută și neauzită. Acest simbol cosmic, această coloană vertebrală a vieții, reprezintă o mașînărie complexă, un sistem de comunicare între Cer și Pământ. Este un liant prin intermediul căruia ființa intră în comuniune cu Divinitatea Sa, atingând Mântuirea.

Nici un pictor nu poate imortaliza simbolistica nemuririi, nu poate reda acest simbol al unității și al totalității. Realitățile sacre se-ating nu se vorbesc, nici șoaptele nu se-aud, alchimistul transformă fierul în aur iar Divinitatea transformă ființă în neființă, asigurându-i rolul de principiu al lumii-Hristos.

Crucea este baza întregii mișcări artistice a Creatorului. Ca simbol datează cu mult înainte de Hristos, avându-și originea în Babilonul Antic, Egipt, China, Creta unde a fost adusă la lumina o cruce de marmură datând din sezolul XV-lea I. Hr. Ea a început să fie folosită de creștini de-abia în secolul IV- după ce Împăratul Constantin a vorbit despre o viziune a sa / crucea poziționată în dreptul soarelui.

Marea răscruce a imaginarului include înțelepciunea tuturor înțelepților și simplitatea tuturor simplitatilor, cu funcția ei miraculoasă de sinteză și măsură. În ea se dizolvă Cerul și Pământul, sfărâmând toate granițele.

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Decembrie 10, 2018 la 1:55am

 

  1. Neînţelesele sale căi sunt de cele mai multe ori blamate de ființa ce nu-și înțelege Creatorul.” (din articol)

 

Fiinţa ce nu-şi înţelege Creatorul şi I-a declarat război (Psalmul 2.2, Fapte 4.26, Apocalipsa 17.14) este … omul de ştiinţă.

 

Înţelegi, oare, ce citeşti?... Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” (Fapte, 8.30-31)

 

Nu aş putea spune că sunt cu adevărat o călăuză divină a omului de ştiinţă ce face parte din a şaptea şi ultima candelă divină (“Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul” – Ioan 16.13, dar acum “ticălos şi vrednic de plâns şi sărac şi orb şi gol” – “sfătuit să cumpere de la Dumnezeu aur lămurit în foc ca să se'mbogăţească, şi veşminte albe ca să se'mbrace şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii sale, şi alifie ca să-şi ungă ochii şi să vadă” - Apocalipsa 3.14-22) , dar, prin cărţile mele, prin comentariile mele pe diverse site-uri şi prin lucrarea mea de doctorat, încă de acum 12 ani mi-am propus să demonstrez genetic … GENEZA:

Lucrările mele le găsiţi ataşate pe:

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/scrisul-in-stiinta-i...

http://negrupealb.ning.com/forum/topics/scrisul-in-stiinta-in-arta-...

Comentariile mele le găsiţi tot numai pe aceste site-uri, deoarece Cititor de Proză şi The Scientist (unde am publicat şi comentat şi eu) au blocat comentariile şi au şters toate comentariile la toate articolele, ba chiar şi unele articole mai deocheate.

Deoarece sunt un critic obiectiv al Ştiinţei (ultima candela divină ce l-a făcut pe Dracu înainte de a-l cunoaşte pe Dumnezeu), m-am aşteptat la aşa ceva şi am memorat în calculator toate articolele la care am făcut comentarii în cei 12 ani ce au trecut de la impulsul primit din partea fiului meu, elev atunci şi medic acum.

Sâc !!!

 

 

  1. Nici un pictor nu poate imortaliza simbolistica nemuririi, nu poate reda acest simbol al unității și al totalității.” (din articol)

 

Pictor nu am văzut, dar sculptor da…

Ataşez o poză a unei sculpturi, existentă pe malul bulgăresc al Marii Negre (la Balcic – pe plaja unde se află şi castelul reginei Maria), prin care autorul necunoscut (pe care îmi pare rău că nu l-am pozat) reprezintă, în opinia mea, crucificarea femeii în Creaţie (sau zidirea Anei în mănăstire pentru a nu se dărâma – sufletul viu (YIN) - care se întoarce în Creaţie – Pavel 1 Corintieni 15.45-47), şi crucificarea bărbatului în Fiul Omului, o entitate divină în al cărui nucleu se află Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu şi al omului, “născut…iară nu făcut” (Crezul - , iar razele sunt corzile energetice ale duhului dătător de viaţă (YANG) (Pavel, 1 Corintieni 15.45-47, Pavel, Evrei 4.12 şi Matei 13.43):

 Reacţia inversă a sufletului viu o trăim acum din plin:

"Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; După cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul." (3 Regii 19.11-12)"Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri." (Matei, 24.7)

 

Să aşteptăm cu răbdare să se deschidă ochii noştri prin reacţia inversă a duhului dătător de viaţă: "Şi făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de ochii lor, şi îndată au văzut şi I-au urmat Lui." (Matei 20.34)

 

E simplu?

Da!

 

Epilog: “Ca să urci scara întortocheată a Legislației Divine, trebuie să cunoști regula de bază: simplitatea.” (din articol)

 ABC

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor