Suflet hoinar prin gânduri
     Am învăţat că atunci când baţi la o uşă care nu se mai deschide pentru tine, e timpul să mergi mai departe, să deschizi alt capitol al vieţii tale. Iei lucrurile ca atare şi îţi continui drumul cu alte vise, în alte locuri, cu alţi oameni. 
    Te ataşezi de o persoană şi o crezi specială, diferită de restul şi când te aştepţi mai puţin, îţi demonstrează că e la fel ca toţi. Nimic nu e aşa cum credeai, te-ai lăsat ghidat de ceva fals, ce nu există în realitate. E şi el stricat. Of şi cât detest sindromul de turmă… 
   Oamenii sunt dezamăgitori, înveţi să îţi faci scut de protecţie în jurul inimii… Deşi prefer să îmi ascult inima, am învăţat să urmez şi raţiunea, să nu mai primesc cu inima deschisă pe oricine, să nu mă mai pripesc, am învăţat să plec atunci când consider că omul de lângă mine nu mai are nimic bun de oferit şi să păstrez în viaţa mea doar ce merită păstrat. 
   Uneori tot ce avem nevoie este o doză de curaj, îndrăzneală şi muzica potrivită. 
   Ori în loc să regretăm ce a fost sau cum putea fi, mai bine să ieşim din casă…plimbăreli, hoinăreli şi promenade ne vor prinde bine. Orice loc pe care nu-l părăseşti devine o închisoare.
  M.Bolton avea o melodie în care spunea: ..there’s a time for love & a time for letting go…Life goes on
  Unele zile sunt bune, extraordinare, altele mai puţin bune sau mizerabile. 
  Dar trec şi toate la un loc, sunt ok.

Monica - Gabriela  Staufner  
Redactor RTV UNIREA- AUSTRIA

Vizualizări: 417

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor