Între entitatea umană, cea spirituală, și „forma” în care se manifestă în existența fizică (la corpul fizic mă refer), nu există o legătură, la propriu, decât pentru perioada vieții respective. Eul, care are natură permanentă, se va manifesta, de fiecare dată, în altă corporalitate a cărei existență este limitată la o singură viață, deocamdată. Trecutul ereditar al personalității umane se referă doar la această formă, adică la corpul pe care îl ocupă și din care s-a format în viața respectivă. Totodată anterioarele manifestări ale Eului, ca și viitoarele, au avut și vor avea loc în corporalități care nu au și nu vor avea nicio legătură între ele, adică nu sunt înșiruite pe o aceeași linie ereditară. Pentru actualul nivel de evoluție al umanității și pentru mult timp încolo, cele două, componenta spirituală și cea corporală, au și vor avea linii evolutive separate, cuplarea lor făcându-se, după criteriul karmic, doar pentru perioada unei vieți. După ce omul va trece prin ceea ce numim „Înviere”, adică după ce corporalitatea sa va reveni la cea de dinaintea căderii, de dinaintea lui Adam, omul nu se va mai despărții de ea, nu va mai exista ceea ce acum unii numesc moarte fizică, deci nici nașterea fizică, dar nici ereditate. Relația de rudenie pe cale ereditară va dispărea. Acum, pentru ca o entitate umană să se „încarneze” într-un anumit corp, este necesar ca aceasta din urmă să întrunească acele calități de care nivelul evolutiv al entității spirituale are nevoie pentru a face, în noua viață, următorul pas în evoluție, iar aceste cerințe, provin în mare parte din manifestarea anterioară.
Vorbeam, prin alte postări, despre adevărata origine a omului și despre adevărații lui înaintași, despre faptul că filiația pe linie ereditară este o conjunctură valabilă doar pentru viața în cauză, ea redând doar firul înaintașilor din care s-a tras corpul ocupat în aceea viață. Numai că, omul... nu este nici pe departe numai acel corp. Corporalitatea nu este, deocamdată, decât suportul vremelnic prin care sufletesc-spiritualul ia legătură cu mediul fizic în care a coborât. Desigur că acest corp își are importanța lui, că el este un element de bază al entității eului sufletesc, al falsului eu cu care colindăm prin viață, un element important al procesului de individualizare pe care îl parcurge fiecare dintre noi, dar... a ne identifica cu el este o mare greșeală. Dacă omul actual ar înțelege această eroare, angoasa morții nu ar mai exista, printre altele. Din actuala alcătuire a entității umane doar acest corp fizic este trecător împreună cu suportul lui eteric și astral cu care formează acest corp, iar adevăratele lui calități nu sunt doar cele legate de cum arată sau cât este de rezistent la... „spălat” sau la „intemperii”, în sensul de a rezista o perioadă cât mai lungă. Între acestea își pot face loc și predispozițiile la boli, infirmitățile, aspectul neplăcut... atât timp cât ele vor constitui o lecție de viață prin care sufletescul se va apropia mai mult de spiritual pe parcursul vieții în cauză. Totuși, o legătură parentală, adică ereditară nu se încheie în viața respectivă, și mă refer acum la sufletele celor în cauză. Legăturile karmice care se vor naște între părinte și copil vor fi așa de puternice încât se poate ca ele să nu se stingă niciodată. Desigur că, în vieți viitoare, nu vor mai fi de același grad de rudenie, dar... ele vor fi, iar chestia asta nu se întâmplă doar când este vorba de părinți, copii, frați... Datorită legăturilor karmice, fie ele bune sau rele, manifestările se produc în grup. Pe rudele, prietenii, și dușmanii tăi îi vei regăsi mereu în jurul tău sub diferite forme relaționale; așa că... fii mai atent când îți faci dușmani!
Un element spiritual (mă refer la Eul spiritual, de fapt) pentru care nu va mai exista o linie ereditară care să-l poată cupla cu un corp corespunzător nivelului său evolutiv, nu se va mai „încarna”. Dar și liniile ereditare vor aduce la viața, la rândul lor, corporalități din ce în ce mai evoluate, pentru că, un spiritual-sufletesc evoluat va lăsa în urma lui un corp pe măsură, ale cărui calități se vor transmite și ele ereditar. Un astfel de corp este cu atât mai evoluat cu cât permite elementului spiritual să se manifeste în el fără prea multe restricții. Iar o astfel de manifestare este și cea prin care corpul în cauză poate fi părăsit de către suflet, temporar, fără mari eforturi și într-o totală stare de conștiență. Problema nu este existența materială în sine, ci faptul că ea, ca și lumea spirituală, de fapt, va avea un sfârșit, iar acest sfârșit, pentru lumea materială, este cam aproape. Sistemul nostru evolutiv s-a născut într-o stare spirituală, a urmat un proces de... involuție, să-i zic, care s-a manifestat și din punctul de vedere al densității, urmând un proces de condensare continuă; starea fizică în care ne aflăm acum fiind cea mai densă, urmând ca, în continuare, să se producă fenomenul invers condensării, adică o sublimare. În următoarele faze evolutive, el se va ridica din nou la stările anterioare, odată cu noi, ca ființe de acum evoluate, conștiente de sine. Lucrul ăsta nu este înțeles sau mai bine spus acceptat de adepții unei existențe materialiste, de genul celei actuale! Raiul pământesc poate exista și va fi realizat, cu siguranță, doar că, starea actuală a materiei nu poate fi o permanență. Și vorbim aici despre ceva în jurul a 35.000 de ani și nu mai mult, perioadă în care omul se va mai încarna de circa 35-40 de ori. În aceste încarnări el ar trebui să-și rezolve problemele evoluției sale impuse de actualul sistem, dar în acord cu el și nu în mod contrar. Atunci când va avea loc trecerea de la starea fizică la starea astrală (sfârșitul Apocalipsei), nimic din ce va păstra consistența materiei fizice actuale nu va putea traversa în partea cealaltă. Este destul de simplu de înțeles! Vorbim de o existență superioară dată în primul rând de o altă vibrație a „substanțialității” ei, a energiei, de fapt. Ceea ce nu se va putea ridica la nivelul unei vibrații superioare va dispărea. Dacă tu, nu ai nimic în tine care să funcționeze la aceea vibrație... salut!! Asta este ghena!
Vreau să spun că, o existență de genul celei de care pomeneam mai sus nu mai este posibilă peste acest prag pe orice parte ai întoarce-o și oricât de avansată ți-ar fi tehnologia. Abia aici vorbim de adevărata moarte, adevărata anihilare. Cei care persistă în neînțelegere nu vor face decât să dea eternitatea pe câteva sute sau poate mii de ani adăugați unei vieți într-o lume... era să zic de rahat, în comparație cu ce va urma! Sau, poate greșesc! O civilizație supertehnologizată poate permite migrarea în alte sisteme evolutive, poate tot de natură materială în acel moment. Dar, fiecare sistem își are civilizația lui, fie că ea este perceptibilă de organele noastre de simț, fie că nu. Chestia cu... acolo sau dincolo nu există viață este o prostie. Un astru este o colonie de entități în sine. Dacă, prin absurd, de pe un astru (și îți dau exemplul cel mai nasol... Luna!) toate entitățile ar migra, nu ar mai rămâne nimic acolo, astrul ar dispare, locul ar rămâne... „viran”. Câinii nu vor mai avea la ce urla. Dar, mai trebuie să înțelegi că așa ceva nu se poate întâmpla decât atunci când... trebuie să se întâmple, pentru că aceste configurații planetare, în ansamblul lor, se găsesc într-o stare de echilibru de forțe. Un sistem planetar evolutiv, cum este și sistemul nostru, conține și planete care au rolul de a asigura relația, echilibrul de forțe sau de ce o mai fi nevoie pentru ca raportul, echilibrul cu celelalte sisteme să fie asigurat. Și mă refer aici la entități, desigur. Mai mult, nici aceste alte sisteme în care omul ar putea migra, cum spuneam mai sus, nu sunt bătute în cuie. Orice sistem are o linie evolutivă care îl va transpune în aceleași stări prin care va trece și al nostru. Va exista un moment în care întreg universul își va modifica starea. Vreau să spun că, starea de care vorbeam mai poate fi lungită... poate, dar în niciun caz nu o vei regăsi în eternitate. Eternitatea asta nu este o formă de existență aflată undeva, într-un loc în care putem ajunge cu... „racheta”. Ea nu este legată de timp și spațiu. Ea este o altă stare existențială la care se ajunge prin transcendere, deci prin evoluție spirituală în sensul ridicării acelei vibrații de care vorbeam. E ca și cum te-ai transpune într-o altă stare de agregare. Ceea ce afirm eu aici ar fi primul nostru pas spre ea.
Originea luciferică a omului se referă la natura corpului fizic și a eului sufletesc care se identifică cu ea. El este cel născut din: „sânge, pofta cărnii și voința omenească„. Adam, cel căzut, este înaintașul nostru pe cale ereditară luciferică. Originea adamică se referă la corporalitatea noastră. Omul evoluează spre lumină, în sensul renașterii lui din Dumnezeu. Omul născut din Dumnezeu este acela care se va naște prin unirea cu primul său element spiritual... cu Sinea spirituală, adică cu Duhul Sfânt. Pasul ăsta îl vor face toți cei cu o evoluție normală, adică cei care vor trece prin această a doua naștere (Învierea). Corporalitatea unui astfel de om nu va mai avea caracter vremelnic. Ea îl va însoți pe tot parcursul evoluției viitoare. Ea va intra în trihotomia lui permanentă. Problema asta poate fi legată de multe alte teme discutate înainte și asta pentru că toate au o legătură, toate fac parte din același subiect, dacă vrei... al creației și al manifestării ei.
Să nu înțelegi, din cele spuse mai sus, că cineva condamnă pe cineva la dispariție, că ar exista „aleși”, și „proscriși”. Nu, fiecare și-o va face cu mâna lui! Omenirea se va împărți pe parcursul evoluției viitoare, mă refer la acești 35000 de ani, practic în două regnuri. Unul al celor cu o evoluție normală, să le zicem buni și alții care vor devia sau vor persista fie în sens ahrimanic, fie în cel luciferic; să le zicem răi. Cei care nu vor mai avea nicio șansă vor fi cei din prima categorie a anormalității, adică cei de care vorbeam și mai sus, cu paradisul lor terestru de... înțelegi tu! Și asta, pentru că, ahrimanicii, în „exaltarea” lor, ne vor ca moștenitori a ceva ce nu se poate moșteni, a ceva ce ordinea divină i-a dat caracter efemer; la lumea materială mă refer. Și nu este vorba aici numai de exaltare, ci și de interes.
Fiecare din cele două curente, bunii și răii, își va ocupa prin naștere, o corporalitate corespunzătoare înclinațiilor pe care le are. Corpurile celor cu o evoluție normală vor fi din ce în ce mai sublime, mai eterate, mai spiritualizate, corpuri care le vor permite o existentă, să zic, dublă. Adică, atât în lumea materială cât și într-o lumea suprasensibilă. Se revine cumva la starea de dinainte de deplina integrare a corpului eteric în om, când acesta era cetățean a două lumi, pentru că el încă percepea lumea spirituală. Deosebirea va fi că, acum, în faza evoluată, omul va avea propria-i conștiență de sine, pe care atunci nu o avea, el nefiind încă individualizat, ca acum. Iar atunci când va veni „vremea”, dispariția lumii materiale nu îi va afecta, pentru că ei vor fi, deja, cu un picior în noua lume care îi va prelua cu de-a-ntregul. Adică și cu corporalitatea lor cea nouă, spiritualizată în mare măsură. Asta nu înseamnă că celelalte corporalități vor fi urâte sau supuse bolilor. În cazul lor, se va ajunge la o manipulare genetică care le va da calități, celor din a doua categorie, care le vor permite o viată lungă, sănătoasă și... arătoasă. Ele nu vor permite, însă, în vârtoșenia lor, afirmarea libertății spiritului omenesc, iar la momentul culminant, sufletele aflate în ele, vor rămâne agățate, prin corporalitatea lor profund materială și prin înclinațiile lor de aceeași natură, de lumea care tocmai se dezintegrează, ele urmând a dispărea odată cu ea. Altfel spus, momentul în cauză va marca trecerea de la o stare la altă stare, trecere căreia îi vor face față doar cei care au dezvoltat în corporalitatea lor, prin trăiri spirituale, elemente ale noii stări, vibrația noii stări. Acuma, nici ahrimanicii și nici lucifericii nu sunt toți la fel. Când vorbesc de suflete pierdute ar fi vorba de cei mai răi. În categoria asta ar intra doar aceia care ar ajunge la capacități voite care să le permită utilizare forțelor de natură spirituală în scopuri distructive. Este vorba despre ceea ce s-ar numi magie neagră. Ceea ce înțelegem noi prin magie neagră, în etapele actuale, este pe departe încă față de ceea ce va însemna magia neagră peste câteva mii de ani. Doamne, ferește!

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor