Cum scoţi tu cuvintele, ca pe nişte batiste mototolite, uitate de vreme!...

Le aşezi fără paradă pe masa comună, apoi pleci.

Lucrătorii îşi şterg mâinile muncite cu ele, cerşetorii murdăria.

Pelerinii sudoarea frunţii.

Nobilii le consideră nişte decoruri. Oarecum interesante, dar de care s-ar lipsi cu drag la o adică.

Mie îmi înţepeneşte respiraţia pe buze într-un instantaneu cât o clipită infinită de mirare:

Pe materialul îmbâcsit sub murdăria vremii luceşte în cel mai deplin întuneric al tavernei lucrătura în fir de aur, filigranul cu însemn regal.

 

 

 

 

Vizualizări: 80

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Octombrie 27, 2011 la 7:18pm
sub murdăria vremii luceşte în cel mai deplin întuneric al tavernei lucrătura în fir de aur,îmi înţepeneşte respiraţia pe buze instantaneu când scoţi cuvintele  într-o clipită infinită de... mirare

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor