Sunt Marcel Cepoi
"M-am invartit" de legitimatia de prunc, cu dizabilitati: sechele dupa polio-mielita, la membrele inferioare pe la 6 luni de la ivirea mea in asta lume, care sa va spun drept nu-mi displace. Si stiti de ce? Din cauza imperfectiunii mele de care sunt constient, si nu o caut la altii. M-am nascut "din flori" si nici acest lucru nu ma deranjeaza, ba dimportriva, sunt bucuros ca am putut poposi cumva aici; fara ajutorul a doua fiinte si-a iubirii lor nu v-as fi putut scire acum aceste randrui. Am reusit sa invat a ma bucura si atunci cand sunt nevoit sa-mi sterg lacrimile, si s-a intamplat de foarte multe ori... nici asta nu ma mai deranjeaza. Multe se pot invata in decursul unei vieti, cu rasarit-asfintit de soare si luna. Nu spun ca mi-a fost usor de la bun inceput, as minti daca as afirma asta… Am dus lupte ”Greco-romane” cu mine insumi, din copilarie si adolescenta. Acum la maturitate s-a schimbat situatia, nu ma mai doare asa de tare. Eu nu am mers niciodata in doua picioare, pana la 5 ani m-am tarat precum soparla prin colbul pamantului pe care nici acum nu pasesc, am in prelungirea minelui meu fizic un carucior, cu care imi place sa ma deplasez si ma bucur mult sa-l am. Cand eram mic, m-as fi bucurat acolo la caminul unde am crescut, sa am trei rulmenti sa-mi pot face si eu un mijloc mai lesne de deplasare, insa doar am visat; realitatea am cunoscut-o prin peticele peste petice mestesugit facute de tanti lejereasa, in genunchii si turul pantalonilor de doc. Nu regret nimic acum, doar cand eram copil visam cu ochii deschisi, ca voi putea pasi si eu pe doua picioare, cum fac semenii mei. Acum imi dau seam ca se poate pasi in mai multe feluri prin viata, si e bine sa-ti reuseasca asta. La varsta de 22 de ani, am suferit o amputatie 1/3 coapsa dreapta. Nu mi-a fost usor, dar m-am resemnat foarte repede. Dupa 3 zile de la operatie, am pornit-o pe cele doua roti din spate ale carutului, care acum face corp comun cu mine... Nu pasesc, dar reusesc sa ma deplasez, eu omul, care nu regreta si ii multumeste Domnului Dumnezeului nostru, ca l-a invrednicit a va asterne in fata ochilor domniilor voastre un crampei din ceea ce este.
Mă numesc Marcel Cepoi, am 58 de ani, născut pe data de 31 iulie 1956, în Iaşi. După 6 luni de la naştere, am suferit de Polio-mielită la membrele inferioare, fapt care m-a determinat în mare măsură să copilăresc la un Cămin-Şcoală din comuna Jucu judetul Cluj Napoca, unde am urmat 8 clase primare, Am absolvit Şcoala Profesională Specială de electricieni auto din Bucuresti ; am profesat caţiva ani în oraşul meu natal Iaşi, iar din anul 1985, după ce suferise-m o amputaţie a membrului inferior drept 1/3 coapsă, am fost pensionat cu gradul II de invaliditate permanent cu o pensie lunară de 385 de Roni, am nr. de tel. : 0746/829010. Din cauze sociale şi de sănătate, m-am internat şi stabilit in „Caminul Spital” Centrul de Îngrișire șI Asistență a Persoanelor cu Dizabilități Comăneşti, judeţul Bacău, in anul 1985. Copilăria mea a fost plină de nelinişti şi zbucium: am locuit în multe cămine-spital, şi din cauza situaţiei mele social-materiale şi de sănătate; majoritatea anilor primiţi în dar de la Bunul Dumnezeu, i-am petrecut în instituţii de ocrotire, unde m-am bucurat şi eu de clipele plăcute pe care mi le-a oferit viaţa, chiar dacă mi-a lipsit familia. Am activat in cenaclurile „Artis Club” Asau, „Tristan Tzara” Moinesti, şi „Nicolae Labis” Comăneşti, unde am şi debutat ca poet in revista „Plaiuri Trotuşene” 1995; poeme mi-au aparut „Invingatorul”, publicaţia Societăţii Handicapaţilor Locomotor din România. In primavara anului 1999 mi-a aparut la editura Corgal Press din Băcau, placheta de versuri „Goana dintr-un cal legat” şi în vara anului 2003 la aceiaşi editura condusă de domnul Cornel Galben, a vazut lumina tiparului, placheta de versuri „Zări colbuite”.

 
„ ZARI COLBUITE IN
URMA,GOANEI DINTR-UN CAL LEGAT!...”

GAND
Jumatate din vis pare aievea.
Jumatate din vis pare desen.
De spirit se leaga iubirea
De cantec se leaga refren
De calea cea lunga legata e clipa;
Cand noaptea desculti,
Se plimba prin trenuri…
Si iarna-i prezentă în anotimpuri…
Cand vantul te face sa tremuri…
Si ziua-si aduna greoaie
Uimirea pierduta-n tramvaie.

CREION
Creionul rupt sau ros de dinti,
Cu vârful bont, de-abia lasand,
O urma-n scrisul la parinti…
Si hrana pentru cel flamand.


STRAIN
Smulge-mi trei scanduri,
din gardul vecin.
O curte-am să fac pe o strada.
Cand poposeste la noi un strain,
o curte stinghera să vada.
si casa, trei tigle furate de vant.
si oful sa-nsemne cuvant…
O oală de lut fara toarta…
Straine, ce vii ca sa pleci,
pune-ti la curte o poarta!






CAND
Cand nu mai muşca piatra,
genunchiul de copil…
Si-i adormita-n vreme…
visand la scoica marii…
Cand talpi batatorite
o-afunda în colb, umil,
pe chipu-i impietrit,
e semnul întrebarii.




HE…HEI…
Lucru făcut asteaptă repaus.
Semne pe sens, marcate în haos…
Marimile scurte
nu-ncap printre clipe.
Un hohot de ras
vrea să planga, să tipe…
Tot peste tot nu-nseamna mai plin.
Viata pe moarte,
o cupa de vin…
Lemne-n copaci,
Noapte de maci,
Riul de gheată,
Vantul din fată,
He…hei…


UN MĂR
Un mar, de pe o creanga
de-i căzut
si prima fată ce va trece-l
va musca,
gustul semintei de pe limba
fetei va durea,
si-o alta samanta
de dorul de pamint se va usca.
Mlădita, simbure, codană,
s-or minuna crescand, cu luna-n par,
si-n sambure de fata,
vor infrunzi minuni nascand…
Cuvint de soare-n spre pamant,
trecute clipe numarand…
S-o cere bir pe ce n-a fost,
de toate cate-or fi, rizind?...







TRECERE
Iarba m-ajunge si pietrele-aud.
Vaca mă muge, taranii asud.
Trec randuri de garduri,
pe drum desfundat.
Lemnele ard,
Raspuns prescurtat.







PAMANT BATATORIT
Cu buturuga ori cu băt,
mosneag cu-nvat si cu dezvăt…
si barba aspra de fuior,
cu dor de-al recelui izvor;
pamant batatorit de pasi
si iarba pitrocita-n dinti,
cu vanturi tanguite inspre zari,
si cu ecou de intrebari;
se-abat din suflete spre guri,
din care vor tisni fierbinti.

DINTRE UNGHII DE TARANI
Noaptea isi incepe treaba.
Roti de tren în scartiit…
Melcu-si poarta-n casa graba
timpului de mult sosit.
Caut „punguta cu doi bani”…
Spulberata-n vint tarana
dintre unghii de tarani…
„- Sa-ti ghicesc, întinde mana!”
imi sopteste-ncet batrana.


SOTRONUL
Sotronul pasilor cuminti,
In colbul drumului din sat…
Cuvinte-n ochi cu rugaminti,
se-aud in gand nepronuntat;
joc nascocit s-aduca ris,…
mirari, dar totu-i stapanit,
c-apoi sa cada intr-un plins.
Al sufletului primenit.








TREC
Trec, si drumul sta pe ganduri.
Goana dintr-un cal legat…
Doi copaci si-aduna scanduri
pentru podul desfundat.
Oamenii, de după usi,
isi ascut hirletele.
Nu vor sa ramana pusi
cum sunt puse cartile


NOPTILE
Cad in rapa noptile,
clantanind din dinti la luna.
Caru-si strange rotile,
prevestind c-a fi furtuna.

STAI, UMBRA!
Hei! Da-i drumul mai omule!
La strigat de luna nu urla cainii.
Hei! Da-i drumul mai omule!
Fructului tau ii lipsesc spinii.
Stai, umbra, culoarea ta
judecata de soare…
Naframa de mama, agatata in gard…
Apa, siroind necuvantatoare,
unduirile tale ma dor si ma ard.

RASPUNS
Poposesc gandurile
schiopatand in cuvinte.
Libera-i mintea
ca pasarile calatoare.
Uitat e scancetul
durerii de dinainte.
Raspuns ne-a fost dat
neavând întrebare,
nefiind… descifrat.

CALATORUL
Ochi aruncati trecator, peste garduri.
Inceputele flori ramase prin gari.
Si marea, femeie plina de falduri.
Calatorul ce vine, satul de plecari.
Si bobul de grau, incoltit în fereastra…
Cuvant expirat dar ramas ca idee.
Atatea de tu-uri…
si-un pic dumneavoastra.
Plecati sunt tot timpul
Cei ce vor sa mai steie.





RUGAMINTE
Scrie pe garduri de catină deasa
cuvintele pasilor colbuiti de pe drum.
Spune-le oamenilor o vorba-nteleasa.
Scrie de lemnul din vatra, cu-amintire de scrum.
Culege cuvinte ratacite-n copaci.
Pe hirtia ce geme incrusteaza– ne vise.
Scrie de graul, cu lacrimi de maci,
cuvinte-n genunchi, rugatoare-a fi scrise…


GANDURI
Ganduri, sa renasca limpedele cerului,
In fiecare zi.
Ploaie, pe caldaram,
se mai pierd uneori noptile.
Da-mi, calule, taina ierbii,
inainte de a o cosi!
Zorile, tremurande,
işi deschid portile.
DANTUIND IN COLBUL ZARII
De pamant se rusinează omul,
cand il rascoleste…
Talpi desculte-n aratura,
nestrivind samanaa coapta.
Aplecat, intr-un genunchi,
mangaios cu el se-arata.
Necuprinsul se aprinde…
la-ntalnirea lor, tăcere…
sunt legaţi cu funii groase,
impletite strans de vreme.
Impreună-s unul singur
om de humă si-o muiere;
dantuind in colbul zarii,
ei pe nume-or sa se cheme.



IARNA
Atata ninge… si-i omat…
sunt fulgii albi ca de zahar.
Afar’-as sta, dar zau, ma-mbat
si-oi adormi la noapte sub un car.

OM
Ochi de copil,
marginind o gradina.
Cal fara sea,
peste drum desfundat.
Om ratacind
In ziua senina.
Timp, fara timp limitat.



GENUNCHIUL
Copil fara fasa,
cu genunchiul julit.
Omul din paie,
cu bratul scrintit


LUMINA PASILOR
Ni s-or plimba o viata-ntreaga,
privirile in noi… ii ce-om afla,
le-om spune altora sa inţeleagă
lumina pasilor pe unde vor calca…

SPRE UN RASPUNS
Prea indraznet e-acela care,
impunge-n aer, cu creionul ascutit;
un punct al semnului de intrebare,
spre un răspuns de multi rostit?

E FIRESC
Cine le arata drumul
zorilor, cand se ivesc?
Nucul, în frunzisul sau,
nu ramane singur, cuc.
Clipele ce vin mereu
niciodata nu se duc.
De-ai sa pleci desculti
prin ploaie, e firesc.

BULGARI DE TARANA
Sufla vantu-n oala sparta…
Cheama lupi infometati.
Bulgari de tarana-n poarta
De tarani desculti, calcati.

MINUNE
Te nasti:
prin tarana scormonesti intiia data,
apoi, privirea-ti cruda inca,
da iama-n intrebari.
Ecou de scancet vintul duce,
cu tot cu lacrima-ti curata.
Minune esti, tu colb cu ochi,
ridica-te si zbori, si zbori!

IN TIRG
Hai în tirg sa vindem roua.
De pe ea luam sudoare
pentru palmele crapate.
Iar cand afaraploua
ne scaldam pe saturate;
Cand perdeaua-ai trage ziua,
Sa se schimbe pentru noapte
si pe grau nu-l bate piua,
sa-l prefaca in bucate.





PRIMAVARA
Pe drumul ce duce-n spate
zori de zi si miez de noapte,
Ganduri nerostite inca,
doar din teama de privire…
Bucalati copii, prin tarana,
merg cu carul fara roate.
Doi cocosi focosi, pe garduri,
canta-n cor a lor iubire.
Ochi caprui, prin frunza verde,
trec tigancile cu salbe…
Codrul poarta-n carca lui
trei copii de prin vecini;
sprijinite-n cozi de sape,
stau de vorba două babe.
Closca-i doar c-un singur pui,
ceilalti scurma-n gard de spini.

CALCAIUL TARANEI
Pe calcaiul taraniei s-au crapat zorile.
Ele nu gem, au doar roua, spre cantatul cocosilor.

ZARI
Pe crengi, cu soare spre zenit,
mai creste umbra-n asteptari.
Cu drum de viata colbuit
si cu raspuns spre intrebari.
Mereu se-ascund tacerile…
Ca-s ragusite si timide…
Si-n fiecare zi plecarile
Pe negandite ne-or surprinde.



MEREU INTREBĂRILOR
Ca un cal ce necheaza si parca e liber ratacit…
Undeva, pe drumuri cute-ale fruntilor,
Atit de multe, ca mai în toate zilele.
Numai si numai lacrima, cu prelins îndrăznet,
Pe obraz de copil, pe obraz de barbat;
Cu briciul bsrbierit cu silnicie uneori
Si-n alte dăti, cu doruri de sarbatoare…
Asa, ca un om totusi, prezent de fiecare data;
Si cu rusinea raspunsului, de multe ori aflat,
Sau dinainte stiut, ori uitat mereu intrebarilor.



FLOARE-ALBASTRA
Nu mai smulge floare-albastra,
e cu cerul sora buna.
Doi ochi, singuri, plimba zarea,
cand afara e furtuna.
Creasta de cocos de munte
nu e alba ca zapada.
Nici un leu nu-i miţă blanda,
cand işi urmăreste prada.

IAR PRIVIREA
Nu impingi cu mana dealul,
ca in marea inspumata sa-l scufunzi.
Nici padurea verde, cu o barda,
n-o cioplesti, bucata cu bucata.
Iar privirea, pe din doua n-o desparţi,
ca în ea să te afunzi.
Tu, din noapte, pe furis,
poarta zilei las-o descuiata.

RATACITI
Rataciti in asta lume,
Cu tarana si cu glod,
Dam cuvintelor un nume,
Nelegandu-le cu-n nod.
Mintea, spre minciuni
Ne poarta,…
Desi spunem adevaruri
Si mai dam cu vina-n soarta,…
Incercand sa umplem gauri.

CALCAIUL TARANEI
Pe calcaiul ţaranii
s-au crăpat zorile.
Ele nu gem,
Au doar roua,
Spre cantatul cocosilor.

SPIN DE-ANINAT
Culoare de trandafir
Spre răsfăt al ochilor,
Cu albastru-mprumutat
Cerului, in atat de-nvat
Si dezvat, cu suspin
Al bietului spin de-aninat.




JOCUL
Jocul ochilor pierduti,
Doritori de regasire.
Fuga cailor cei iuti,
Fara halta de oprire.
Mingea soarelui-rasare
E cantata de cocosi.
Mintea, razletita-n zare,
Nu e bine s-o descosi.

LEMN DE VIOARA
Lemn de vioara… ating atâtea degete…
Si-n scutec cu scancet,
Maimutarind mersul pe jos…
Atata culoare ai-atata scumpete…
Pe şine de metrou, tramvaie,…
Drumul de dus si întors…

FILOZOFIE DE CAFENEA
„Baiete, o caldare”
Si-om spune cuvinte…
E-atata mirare,
Imbracata-n vesminte.

Adesea rataciri…
Oameni si mese,
cu naluciri…
De cine le pese?

Felinarul bostan
Isi palpaie ochii,
Iar batrinul motan
se-ncurca in rochii.

„Mananca, chelbosul
din ochi te mananca…
Ce vrea si slinosul?
Le-as face o brinca.”

„Mai adu, baiete,
dar unsa cu miere!…
Tare mi-e sete
Si-as bea o tacere…”









TIMP SI VANT PESTE CUVANT
Cu miros de caprioare,
vantul spala frunze-n lac.
Doua pasari cantatoare
se întreaba
ce se-ntampla daca tac.
Palma de taran, crapata,
mangaie o floare-albastra.
Sapa-i de pamant mancaa.
ploaia bate în fereastra.
Un mosneag, cu-n ghem de ani,
il desira-n amintiri.
Fara glasuri, doi castani
se-nteleg… doar din fosniri.

SPUSE
Intră ciutura-n fantana
si-i tot timpul insetata.
Plinge salcia pletoasa,
ca-i batrana si-i tot fata.
Trag si florile la sorti,
in ce casa vor intra.
Scartaitul de la porti
pare a-nsemna ceva.
Stele-n frunti de cai, focosi,
din copite scaparand…
Spuse de batrani sfatosi,
clipa vremii numarand.

RASPUNS
Poposesc gandurile schiopatand in cuvinte.
Libera-i mintea ca pasarile calatoare.
Uitat e scancetul durerii de dinainte.
Raspunsul ne-a fost dat neavand intrebare.



MASURA
…cate zile nu trec,
fara sa fi luat cu ele mirările!
iar noptile panditoare,
fara vederi largi, pipaind ascutit,
clocesc in incubatorul de vise
- ale omului intrebarile; ce puse cap la cap,
ar putea masura timpul la infinit…



RIUL SPELE
Cade roua dimineata,
Peste lemnele crapate.
Doua maini isi spala fata.
Scoala ziua de cu noapte.
Ochi de muguri, frunza plange.
Duse ganduri, pan-ajunge…
Doi ciorchini de struguri copti,
Gem în dosul unei porti.
Si un mar, muscat de-o fata,
Sta zbarcit sub o covata.
Lapte-n stele, rosu-n maci,
Riul spele…, cand tu taci…


A IUBI IN ANOTIMPURI
Mai trebuie lume sa se nasca
Pentru a iubi în anotimpuri…
Pentru ca oile să pasca,
Mai trebuie sa fie campuri…
O haina pentru-n om sarac,
Facuta din bucati de sac.
Papuci din lemn pentru copii
Si carpe-n loc de jucarii…
Iar cate-un om sa ceara-n strada
Iubire multa-n loc de sfada.
Copii mucosi crescuti la soare,
Fac urme-n colbul din carare…

IARNA
Atata ninge… si-i omăt…
Sunt fulgii albi ca de zahar.
Afar-as sta, dar zau, ma-mbat
Si-oi adormi la noapte sub un car.

INTREABA PLOAIA
Prin geamul spart, întreaba ploaia…
Cum poate omul sa se-nchidă-n el,
Cum poate tine-n piept vapaia
Fara sa arda intr-un fel?…

LUMINA PASILOR
Ni s-or plimba o viata-ntreaga,
Privirile in noi… si ce-om afla,
Le-om spune altora să inteleaga
Lumina pasilor pe unde vor calca…




CANTEC
Rana dealului în coasta
E udata-adanc de ploi.
Cioc de pasare maiastra,
Adu cantecu-napoi!
Prins in albia-i paraul
Se strecoara în adancuri.
Macul inroseste graul.
Timpul naste alte timpuri…

SPRE UN RĂSPUNS
Prea indrăznet e-acela care,
Impunge-n aer cu creionul ascutit,
Un punct al semnului de intrebare,
Spre un raspuns de multi rostit?


MINUNE
Te nasti:
Prin tarana scormonesti intaia data,
Apoi, privirea-ti cruda inca,
Da iama-n intrebari.
Ecou de scancet vantul duce,
Cu tot cu lacrima-ti curata.
Minune esti, tu colb cu ochi.
Desfă-ti aripile si zbori!

FATA GRAULUI
Se-ntoarce grau-n mana de taran,
O mama-l impreuna langa vatra.
Pe masa, in ajun de noul an,
O alta fata graul isi arata.

ZARI
Pe crengi, cu soare spre zenit,
Mai creşte umbra-n asteptari.
Cu drum de viata colbuit
Si cu raspuns spre intrebari.
Mereu se-ascund tacerile,
Ca-s ragusite si timide…
Si-n fiecare zi plecarile
Pe negandite ne-or surprinde.

OGLINDA
Un ciob de-oglinda-ntr-o fantana
A oglindit candva o fata…
Acum, zareste o batrana
Ce scoate apa cu-o galeata.


RATACITI
Rataciti in asta lume,
Cu tarana si cu glod,
Dam cuvintelor un nume,
Nealegandu-le cu-n nod.
Mintea spre minciuni ne poarta,
Desi spunem adevaruri
Si mai dam cu vina-n soarta…
Incercand sa umplem gauri.

DE CRACIUN
Crengi din bradul de Craciun
Stau ascunse sub zapada.
Clipele de Mos – Ajun
Se ajuta sanu cada.
Foc din cetina aprinsa
Incalzeste fulgi de nea.
Lampa-n casa nu e stinsa,
Sa o vada cineva.
Doi colaci, cateva nuci,
Plugusor, fara plavani…
Cad, de-a busilea, doi prunci,
Prin cutii de mucava…

CALCAIUL TARANII
Pe calcaiul taranii
s-au crapat zorile.
Ele nu gem,
au doar roua
spre cantatul cocosilor.

TABLOU
In sperla, se ascund de frig cartofii,
Iar dupa soba mita toarce.
La usa, langa prispa-s aruncati pantofii.
Afara, vremea lacrimile-si stoarce.

MAI CLAR
Mai clar decat clarul de luna
Ne e cuvantul aruncat printre dinti.
Datul din cap, de ziua cea buna…
Ni-s palmele adesea fierbinti.
Ca racul cel fiert pe fetele noastre…
Nimic nu mai este deja inceput.
Un soare de vara pe fetele noastre
Se vede si-acum din trecut.






CACIULA
Caciula mototolita
Si stransa la piept
Mai poarta în ea
Taceri de-ntelept.

UNGHERUL
Ungherul fiecaruia e cotrobait.
Ochii mai aprinsi nu vor arde de tot.
Mai spre amiaza… garduri inecate de umbra.
Carduri de pasari nu lasa ranita departarea.

RATACIND
Astept umbra sa m-ajunga,
neglumind, ma tot urmeaza.
Imi trag poala pe genunchi,
nepunandu-ma cu vantul.
Iar din pantecele zilei
n-oi putea sa-mi fac o toba.
Bajbaind printre cuvinte,
murmura-voi rugi în gând.
Si de-mi voi gasi privirea
ratacind pe-alocuri goala,
voi inchide-o intre file
de rusine si de teama…

NU MA DEZVELI
Nu ma dezveli de ris,
lacrima mea este-un fulg.
Ce daca il smulgi…
Vei auzi un falfait enorm.
Petala de floare
pastreaza inca miros.



CLIPEI MARUNTE
La stinga stau inimi cu gramada.
Cu dreapta-i prezenta semnata.
Sub talpi ni se frange zapada.
Tare se aud pasii cadentati de armata.
Sotronul pe strazi acum nu se joaca,
Doar leapsa printre masini se-nfiripa…
Felia de soare-i agatata-ntr-o craca,
Iar clipei marunte-i mai creste-o aripa.






CAUT
Cand din val de vreme,
piatra nu mai plange
si e udă zarea
de atit senin,
caut fundul barcii
fara de lopeti,
Si-n causul mainii
strang cu-nfrigurare
amintirea dulce
a unei dimineti.


OI FI
Caut tacerea s-o sparg,
dar se-ndoaie.
Si dau iar cu capul
uitatului prag,
facand-o de oaie.
Oi face o turma
-ntr-o viaţa de om,
lovitele praguri…
si mana oi da-o
cu creanga de pom,
din curtea cu garduri…


LA RIND
Muindu-si codru de paine,
o bucatica pe-o singura noapte
si-o alta lasata pe maine,
doar cat sa-ncapa-ntr-o cana cu lapte.
Si-i vor ramane doi mieji:
unul al zilei si altul al noptii.
Cati atunci vor fi treji,
stand la rand, s-apuce doua portii?

PRIN FERESTRE TOAMNA
Cerul isi inmoaie,
bucata de ziua albastra.
La un loc, ori la altul,
numai frunza galbena cazuta…
Ochii prin ferestre zaresc
astru cu astra-tr-o noapte,
prima de după nefacuta nunta.

SARUTUL MERELOR FURATE
Sarutul merelor furate…
Si scartaie un car doi plavani.
Ocheadele spre poamele mai coapte…
Se ratacea in noapte
o satră de tigani…

SALCAMUL
Salcamul nu inteapă
limba cantaretului din frunza…
Atata rabdare, atata nemiscare,
pentru atatea infrunziri…
Doar cate o creanga
odihnita in spuza,
mai pleaca dupa cantul sperlei, cenuşei,
ecou al scurtelor nedumeriri.

E SEMNUL INTREBARII
Cand nu mai musca piatra,
genunchiul de copil,…
si-i adormita-n vreme,
visand la scoica marii,
cand talpi batatorite,
o-afunda-n jos, umil,
pe chipul ce aşteapta
e semnul intrebarii.

CEASUL
Ceasul toarce clipe-n casa,
pasi marunti prin colbul zilei,
haine timpului sa teasa
negolind cutia milei.

POETUL
Ridicat in varf de mers,
coltul vorbei cand sa dea,
s-a impiedicat de-un vers
ce l-a scris farasă vrea.

TOAMNA
Sub camasa sinii serii,
salta in batai de vant.
Rusinati, se scutur merii,
dand cu merele-n pamant.
TOAMAN I
Rod de roua-n dimineti,
peste frunze de gutui.
Fir de iarba-ntre scaieţi…
Dulce-n gustul amarui.

TOAMA II
Mai plange frunza si se-ndoaie
Cand vantul, zgribulit, in ploaie,
incearca a o prinde-n ram,
sa mai ramana doar un dram…

CA IN FILMELE VECHI
Ca în filmele vechi,
Perechi neperechi,
Palarii si joben,
Cu trasuri si cu tren,
Trotuarul ingust,
Totul pare injust,
Se arunca cu apa,

Si cu coaja de ceapa,
Ploua bulbuci,
Cu cantari in uluci,
In gari cu flasnete.
Cu-amorezi si cu fete,
Geamantane ce scapa,
Cu-nceputuri sa-nceapa…


***
paseste omule lutul framantat chiar de nu are ganduri
salcamul isi asterne spinii la picioarele tale
calcaiul tau nu striveste
soarele s-a rostogolit de la rasarit la apus
in goana copilului la sfatul batranilor
ai plans odata cu ploaia ratacita-n uluce
scrisoarea e atât de scurta
cand nu esti alaturi de cel ce ti-a scris-o…


***
la capul patului genunchii ti se-ntalnesc
e ruga fierbinte cand geru-ti îngheata clampa, clanta, in afara usii
soaptele de dincoace de ea se itesc printre flori la fereastra
prispa-i intotdeauna a cainelui noaptea
si nu-i obligatoriu sa urle el scheauna scancit la capătul zorilor
cand doar o singura stea-i amintirea noptii…








***
lipeste-ti obrajii de geamul gutuii
cand iarna-i în toi si se apropie plug fara boi
ca hahaiesc pe ulite copiii cainii nu le poarta pica
mirosul colacului infrigurat incalzindu-se rumenindu-se
cateva nuci incap intr-o traista a pasilor marunti de copil
ii ride luna-n obraji iar sania-i fluiera cant inganat
doar de vantul tanguit si-afumat de hogeaguri imblanite de omăt
scanteind a stele aducatoare de noroc
in somnul drumului in-nametit inzapezit se aud talancile si biciul pocnind a innoire
minunea omului lasata de Domnul Dumnezeu atitora
ce-I stiu ori nu existenta…

Cu prietenie de suflet, pentru domniile voastre, oamneni cu suflete nobile si iubitori de poezie.



Marcel Cepoi

Vizualizări: 289

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ionita gabriela pe Septembrie 3, 2014 la 4:43pm

- gasesc cu greu sa va scriu cuvinte alese, poate pt. ca toate si-au gasit salas in poeziile dvstr.

-cu pretuire, va doresc o toamna dulce!

Comentariu publicat de Marian pe Octombrie 12, 2008 la 8:06am
Pornind de la recomandarea bunei prietene, Lelia Mosora, l-am cautat pe Marcel si cand am mers la cenaclul fieialei USR Bacau, am facut un ocol si l-am luat si pe el. Mare bucurie i-am facut, mai ales ca imposibilitatea lui de a face asa drumetii, l-am scos din plimbarile lui din jurul spitalului camin, Ddin Comanesti. Si bine am facut, descoperind un OM cu o putere nemaipomenita de a invinge greutatile, un INDIVID cu o dorinta nemaipomenit de viata si un obtimism de care putini ne putem bucura.. Poezia lui emana toate aceste calitati, dar mai ales, sensibilitatea cu care l-a inzestrat Bunul Dumnezeu. Acest om si-a vandut televizorul, si-a rupt de la gura o bucatica de paine ca sa scoata o carte( ce poate face cu o pensie de handicap de numai 290 de lei?) Sper ca in primavara Asociatia Literara Ra-libris sa il sprijine cu a doua cartre...
Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor