- Te-ai întrebat vreodată unde-i marea

Ce-și lasă valul să-ți atingă fruntea?

Nisipul ud ce-a descifrat ninsoarea

Îți poate spune care este puntea

 

Pe care-n zori o spală pescărușii

Cu aripile înmuiate-n ceară,

Când la tribord privesc spre soare mușii

Și văd cum se transformă ziua-n fiară,

 

În flacără ce îmblânzește valul.

Durerea apei tulburi e firească,

Când caută-n abisuri reci pluralul,

Iar marea vrea să se mărturisească.

 

- Nu mi-a lipsit nicicând albastrul mării

Cât ochii tăi m-au învelit în vrajă,

Sunt un răspuns la marginea-ntrebării

Şi paşii scriu poveşti pe-aceeași plajă

 

A unui început de poezie,

Cea mai frumoasă dintre cele scrise,

Promisiuni în nopţi de agonie,

Alunecări pe curbe interzise

 

Când îmi inunzi nebun de pasiune

Cu valuri de plăcere delta verde,

Iar marea lângă ţărm, o rugăciune

Şopteşte şi-n povestea mea se pierde.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iunie 20, 2017 la 5:12pm

reverență, doamnă...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor