- Sunt patru anotimpuri într-o zi:

De dimineaţă ninge cu uimire

Când iarna troieneşte bucurii

Pe pragul casei mele, în neştire...

 

Pe la amiază primăveri de vis

Valsează prin văzduhul verde crud,

Iar către seară-i vară-n Paradis,

Ies goală din izvor, cu părul ud...

 

Mă culc pe-un pat de frunze ruginii

Că e târziu de-acum... aproape toamnă,

Te-aştept să colindăm prin fantezii,

Tu prinţ boem, eu o banală doamnă...

 

- În tine simt un anotimp etern,

O primăvară care-mi aparține,

Și-n palmă-n fiecare zi ți-aștern

Cuvinte de iubire, opaline.

 

Magnolii albe înfloresc în zori,

Fereastra inimii-i, plină de soare,

Zâmbeşte către prânz când te strecori

Prin atriul stâng frumoasă visătoare

 

Spre noaptea-n care ardem ca un rug

Scăldându-ne în stropi de fantezie.

Pe trup îți curg metafore belșug,

De-aceea-ți spun că ești o poezie.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

 

Din volumul Din paradisul aproape pierdut  -

Editura PIM Iași - 2015

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor