un rug mă faci prin doru-ţi foc,

dai sufletului meu în veci văpăi,

un dulce chin, ce pare-un joc,

dar eu m-am prins în vâlvătăi...

 

este o ardere ce nu mă frige,

ci mă atrage...ca-ntr-o vrajă,

în ea mă ard, în ea aş stinge

ce-mi curge peste suflet şarjă!

 

nu-i doar o ardere, ci-i încă una...

încă o zi, o noapte, multe zile,

şi luna-i soare, soare-i luna...

o noapte-i albă-n zori cu tine;

 

şi nu mai ştiu unde mai sunt,

nici nu mă-ntreb dacă visez,

la poli, în cer ori pe pământ,

plutesc, iubesc, ori meditez!

 

dar niciun loc nu mai contează

când mi-aparţine tot pământul,

doar luna-n zori mă meditează,

ca soarele din ea îmi iau alintul!

 

 

Vizualizări: 102

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Iulie 15, 2015 la 6:53pm

Şi eu mulţumesc!

Comentariu publicat de Mocanu Maria pe Iunie 26, 2012 la 7:41pm

esti  uimitor...cata nevoie avea sufletul meu sa citeasca  asemena versuri,multumesc......

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Mai 31, 2012 la 5:07am

...soare de-aş fi!

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Mai 30, 2012 la 3:34pm

...pentru luna din soare!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor