Sunt un copac rămas fără pădure - autor Aurora Luchian

Sunt un copac rămas fără pădure,

Și-am căutat-o pân* am obosit,

Ori s-a ascuns de drujbe și secure,

Sau a jelit până s-a irosit…

 

Mă plimb ducându-mi crengile în brațe,

Și mă lovesc mâhnit de vânt uscat,

Și două ramuri groase, antebrațe,

Văzând un tăietor și le-a mascat.

 

Și ocolesc salcâmii încă tineri,

Și m-aș opri în miez, doar un minut,

În zi de târg, sau poate-n zi de vineri,

Da m-aș simți închis, un deținut.

 

Mărșăluiesc, mă plec ca muribundul,

M-agăț de viață, parcă-s dirijat,

Îmi cert prin rădăcini întreg străfundul,

Mă dor trei ramuri, trunchiu-i bandajat…

 

Călătoresc… Eu vreau pădurea unde

Aveam și frați, și veri, pe mama mea,

Sub poala sa,  - că are un* m-ascunde -

Aș mângâia un frasin ce jelea…

 

Mă depărtez spre primăveri călduțe,

Să-mi crescă muguri că îmi e urât,

Și n-am pădure, merg pe câmp, străduțe,

Și-n brațe duc coroana, hotărât.

 

De nu-mi găsesc pădurea, în ierni voi pribegi,

Cu ramurile-n brațe până voi rebegi…

 

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor