și muțenia/ abia acum/ devine o rugăciune (Adam Puslojic)

arată-mi locuri pe care privirea nu le poate
atinge
iată, zborul ţine strict de virtualitate
motoarele create de noi sunt sfărâmate
în interiorul paginii
lecțiile de imaginație pe care le-am primit
insuficiente
iată, îmi întind aripile – o pregătire pentru
inevitabila execuție
aștept mișcarea definitivă
renunțarea materiei la asprele-i legi
gloria răsunătoare
iluzia că sunt/ că ceilalți știu asta
iată saltul acesta ca un complot împotriva firii
și între noi câtă liniște…



*
atunci ne simţeam în siguranţă
zburdam copilăreşte pe câmpuri minate
cu respiraţia străină a
prizonierilor
împărţiţi între nevoia de hrană
şi aceea a contemplării

azi suntem înainte de toate oameni
strigam mulţimilor
deşi ne îndepărtam înspăimântaţi
de ultimul nostru răsărit

**

pentru că în zilele astea nu
mă mai mulţumeşte nimic
iar superstiţiile pe care le imbrăţişez
la tot pasul
fac parte din metabolismul lumii
m-am săturat de lucruri temeinice
dati-mi artificiu, dati-mi discurs politic
modificati-mi adn-ul
în apa sălcie a cotidianului
dar mai ales ţineţi minte:
nici un cuvânt despre dragoste
prefer să stau pe întuneric
să apar brusc în lumina farurilor

Vizualizări: 181

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de caterina scarlet pe August 7, 2013 la 7:12am

bine, foarte bine, extraordinar...

Comentariu publicat de vlad sibechi pe August 3, 2013 la 12:22am

va multumesc!

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe August 2, 2013 la 11:28pm

semn de admiraţie

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor