Nu pune niciodată punct când inima îţi cere virgulă.

 

- Suntem tăcuţi, iubite,-n astă seară

Şi liniștea-ntre noi e-o catifea

Pe care numai îngerii coboară

Sau luna uneori, la o cafea.

 

În ceainic e-o infuzie de vise

Ce-o vom servi în ceşti de porţelan,

Tăcerile-ntre noi sunt file scrise

Cu slove delicate, filigran.

 

Tavanul din alcov e mai aproape

Când tu-ţi scufunzi obrajii-n părul meu,

Sărutul tău, pecete peste pleoape,

Şi-o lume-n care suntem tu şi eu.

 

- În seara asta în alcov e soare,

Tăcerea-i singura ce ne răsfață,

A renunțat la semne de-ntrebare

Și-a transformat amarul în dulceață.

 

Eu rătăcesc cu buzele-n corolă,

Minunea mea, tu ești shakespeariană

Şi muzica din ochii, ca o gondolă

Mă legănă. Fântână-arteziană

 

E părul tău ce-acoperă cafeaua.

Gust însetat și cu nesaț licoarea,

Sub trupul fin vibrează canapeaua

Petalelor când o deschide floarea.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor