Hei Gepeto, e prea mult trafic pe planetă

păpușile dorm în linia-ntâi

am în piept o inimă de lemn

cu care îmi ascut creioanele

ieri mi-am îngropat câinele, Gepeto,

ploua în reprize și mi-am întins sufletul lângă el

plin de noroi, cerul urmărea discret morții din rotobil

 

e de ajuns o singură viață, simt cum se umple paharul

ultima psihoză e cea pe care-o creezi singur,

dă-mi puțină lumină să alung fluturii

pe tâmpla rece a soarelui voi juca darts

e plin de flori Gepeto și miroase a humă

cobor din trupul meu ca pe o trambulină

omul negru stă mereu după ușă

trezește păpușile, e târziu...

Vizualizări: 59

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Geo Galetaru pe Iunie 20, 2013 la 9:22am

O poezie memorabilă, delicată şi tandră, violentă şi demistificatoare în acelaşi timp. Ciudat melanj...Dar poate că tocmai acest amestec insolit îi conferă un farmec inefabil...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor