Suprema așteptare

         

 

Cu mine-am plecat în singurătatea mea aleasă    

Și-n mine îi port calzi, pereții vechi care  m-apasă,         

Și vrăjmașa tăcere care-și vântură oasele,           

Ori tigva rânjind tacit, ce își zornăie coasele      

 

Sub pașii mei  zac înzăpezite iluziile,

Îmbătrânesc în brațul ostenit perfuziile.     

Să-i iert, mă așteaptă toți sorții ce mă abuzară,     

La geam așteaptă moartea inutil ereditară. 

 

Dar insomniile m-așteaptă cu o noimă nouă,     

Destinul cosmic m-mparte anticipat în două:      

 Jumătate suspin acasă la noi în grădină,              

Jumătate înfrânt de dor într-o lume străină.

 

                                                     22.05.17

 

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor