Plictisit într-o oarecare măsură de monotonia adâncă, generată de singurătatea în care-mi petrec, din nefericire, viaţa de pensionar, am hotărât să ies din apartament, să plec pe stradă fără nici un scop, să-mi odihnesc privirea prin vitrine ori pe feţele surâzătoare ale tinerelor fete, care au început să fie mai grăbite ca primăvara în a-şi schimba veşmintele doar pentru a-şi etala nurii cu aceea înnăscută grijă de a nu-şi da în vileag intenţia. Adevărat, aveam şi un alt motiv, destul de serios, vă rog să mă credeţi. De aproape o săptămână se lucrează la un apartament pe scara mea. Se renovează, adică, vreau să spun, se înlocuiesc o parte din pereţii vechi cu alţii noi, adică falşi, se înlocuiesc uşi de lemn cu altele de metal, se schimbă conductele de apă şi de gaz, se înlocuieşte instalaţia electrică şi se mai fac multe alte lucrări care presupun înlocuirea gresiei şi a faianţei. Ei bine, nu mai suport! Nu schimbările în sine, Doamne fereşte! Nu mai suport zgomotul. Îmi intră-n creier uruitul maşinilor electrice de tăiat şi de găurit, mă lovesc în urechi ciocanele care sparg cărămizi ori care lovesc în fier-beton, îmi trepidează coloana vertebrală şi tastele par a se mişca pe birou înainte de a le atinge…  

Nu vreau să înnebunesc!  

Am plecat pe stradă să mă liniştesc. Destule persoane mă privesc fără să mă vadă ori să mă salute. Toate par a fi deosebit de preocupate. Nu zâmbeşte nimeni. Nici doicile întâlnite pe ici, pe colo, nu schiţează un gest de tandreţe care să exprime apropierea, dragostea ori grija faţă de plozii prinşi în curele de cărucior sau duşi de guler pe lângă bordura trotuarului.  

Abia la prima intersecţie simt că mă priveşte cineva intens. Ridic ochii şi descopăr figura zâmbitoare a domnului Stelian Gombo. Ne salutăm, schimbăm două vorbe şi-un cuvânt după care, stupoare! Dialogul se transformă în monolog. Al domniei sale, nu al meu! Îmi vorbeşte cu patos despre faptul că, deşi„ortodoxia creştină a Orientului a pretins că este în consens dogmatic şi liturgic cu toate ţările cu tradiţii ortodoxe, nu putem nega specificitatea şi particularităţile fiecărui popor, mai ales în ceea ce priveşte viaţa spirituală”. Sunt de acord cu acest aspect şi-l aprob prin înclinarea capului. Când trece la „aspectele mântuirii şi vieţii comunitare în spiritualitatea ortodoxă” îl aprob din nou, dar numai cu privirea. Încerc să fac o paranteză pentru a sublinia ceva raportat la asocierea aspectului spiritual al ortodoxiei noastre cu Monahismul Sfântului Munte Athos, dorind să scot în evidenţă faptul că acolo, în mănăstirile, schiturile şi chiliile de pe Muntele Athos, există un permanent dialog al iubirii în efortul unirii cu Dumnezeu. Nu, nu am avut şanse să-mi exprim opinia, nicidecum să o dezvolt…  

Oarecum iritat ori doar nemulţumit că nu i-am putut vorbi nici despre „rugăciunea inimii”, cunoscută şi sub denumirea de „rugăciunea lui Iisus” sau „rugăciunea curată”, mi-am luat rămas bun de la adânc cugetătorul Drd. Stelian Gombo şi am plecat. După doar cincizeci de paşi dau „nas în nas” cu un alt domn pe care-l respect: prof. dr. Adrian Botez. Am răsuflat uşurat, şoptindu-mi în barbă: „Gata! Acum vorbesc doar eu”.  

Hm! N-am apucat să trag aer în piept şi domnia sa deja intrase puternic în subiectul ce-l macină de ani buni: „Descoperirea pietrei filozofale. Drumul ca iniţiere”. Am deschis gura şi am rămas aşa minute bune. Domnia sa nici n-a sesizat. Aş fi dorit să-i spun, înainte de a mă retrage, că mi-a făcut capul calendar domnul N.N. Negulescu, un alt iniţiat şi bun prieten, cu acest gen de abordare a cunoaşterii profunde, adică de dincolo de cât percep ori înţeleg oamenii obişnuiţi, dar… cui să spun treaba asta? Am prins un moment favorabil şi, taman când domnia sa pedala către adâncul discursului pe care, fie vorba între noi, oricine ar dori să-l audă, am fandat fin într-o desăvârşită tăcere, realizând o translare perfectă în spaţiul fizic, dispărând ca o fantomă din faţa venerabilului meu interlocutor…  

Mergeam abătut, ţintuind cu privirea caldarâmul. Nu mă liniştisem bine când am simţit o mână pe umărul meu.  

- Stimat coleg, staţi o clipă să vă amintesc de ceva extraordinar! mă rugă domnul N.Negulescu, parcă, mai mult cu privirea.  

- Am onoarea să vă salut, Maestre, zic eu aproape şoptit, simţind cum pulsul trece de la galop la trap mărunt.  

- Este vorba de un „scenariu general al aventurii umane din spaţiul/timp românesc… care se reflectă printr-o fluidă structură a părţii funcţionale cu un caracter riguros fotometric”, îşi începu domnia sa retorica imposibil de întrerupt, după cum mă alarmară experienţele mele anterioare în această materie.  

Se înfierbântase bine după numai două minute de vorbire. Atâta doar că, exact în clipa în care sublinia ceva despre tezaurizarea unor „tipologii genealogice şi a unor caractere ţicleniene”, am repetat figura amintită anterior şi am translat din nou în spaţiul fizic, traversând grăbit strada prin loc în care nu exista trecere pentru pietoni. Observasem că domnul Negulescu era pătruns de o satisfacţie ce putea sparge stâncile Bucegilor şi m-am temut că va dura până la miezul nopţii discuţia raportată la capacitatea naratoare a prozatorului Ion Văleanu Vâlceanu. Ce puteam face? Să ascult o întreagă „Enthymemă la Ginta lui Gae”? Valoroasă, nu zic ba, dar eu şi liniştea mea ce să ne facem într-o aşa situaţie?  

Am grăbit pasul, l-am ocolit pe domnul Eugen Evu, amintindu-mi că „În vin îi sunt învingători” cei născuţi din „Octet protodacic”, pentru ca imediat să reuşesc un spectaculos salt prin care l-am depăşit pe domnul Mihai Batog-Bujeniţă fără ca dumnealui să mă observe. Îmi este simpatic, îl apreciez inclusiv pentru epigramele sale, dar, credeţi-mă, îi cunosc acele „Sensibilităţi congruente, dincolo de barierele lingvistice”. Le-am studiat undeva, pe ascuns, în Revista onorabilului nostru amfitrion, Octavian Lupu…  

Doream cu disperare să întâlnesc o doamnă!  

- Ajută-mă, Doamne! mă rugam în pas cadenţat.  

Aveam nevoie ca de aer de o voce de femeie, de privirea ei liniştitoare şi, poate, de un zâmbet drăgăstos. Am observat-o pe doamna Livia Ciupercă pe celălalt trotuar. Am studiat-o telepatic şi am înţeles că era extrem de preocupată de subtilităţile metaforice prin care scriitorul Apostol Gurău realizează portrete „cu arcuiri contondente”. M-am depărtat în grabă. Le cunoşteam pe acestea. Eu căutam, doar să mă liniştesc puţin, arcuiri armonioase. De altfel, nu ar fi avut timp de mine şi nici nu m-a văzut!  

Alţi paşi, alte gânduri…  

Am simţit suflarea caldă a cuiva. „Precis este femeie!”, am exclamat în gând şi m-am oprit de îndată. Am întors capul şi am aşteptat-o. Doamna Ana Amelia Dincă m-a îmbrăţişat cu privirea şi m-a introdus cu blândeţe într-o lume de basm, într-o lume pe care Emilia Perşu o realizează în „forme ce cosmicizează planul orizontului imediat” speculând „preţiozitatea culorii şi a materialului”. Da, pensula artistei, prin bogăţie cromatică, mi-a transmis minunatul parfum al florilor de câmp şi mi-a oferit minunata privelişte din ochii Maicii Domnului…  

Am salutat-o cu reverenţă şi am lăsat-o în tovărăşia doamnei Eliza Roha, care admira, fără să ştim, aceleaşi tablouri, deşi era cu gândul departe, la un „Asasinat la Cracovia”.  

Nu mă dezmeticisem şi m-am trezit în braţele doamnei Georgeta Minodora Resteman. Era un vulcan în erupţie! Etna ar fi fost invidioasă să-i audă vocea gâtuită de emoţie, dar puternică, plină de entuziasm, prin care lava plină de metafore era zvârlită până departe, învăluind, în necazul lor, băncile comerciale din Cipru cu o „Corolă de lumină vie”, cu „Descătuşări”, „Rătăcite anotimpuri” şi „Poeme pentru un vis”!  

Era fericită.  

Tocmai se descătuşase de emoţiile ce păreau să o sugrume la Bucureşti înainte şi în timpul lansării volumelor cu titlurile arătate în fraza de mai sus…  

Am rămas cu ea să-mi povestească epopeea a cărei eroină a fost ea însăşi ca autoare de poezie şi proză, dar în rezumat, pentru că se grăbeşte, în aceste momente, să finalizeze materialul rezultat pe Facebook! Cu alte cuvinte, vă invit să-i citiţi povestea, dragi prieteni!  

Dar cu mine cum rămâne?  

Ei bine, vă puteţi descurca şi singuri. Ca de obicei, accesaţi linck-ul de mai jos, intraţi şi deschideţi REGATUL CUVÂNTULUI – Revistă de Cultură Universală editată sub egida Ligii Scriitorilor Români!  

Este vorba de numărul 17 din martie 2013, realizat cu aportul lăudabil al doamnei Ing. Rodica Cernea, redactor principal tehnoredactare, care a binevoit a stiliza plăcut prima coperta şi a realizat, pentru prima oară, o copertă de final într-o manieră personală, cu o imagine de admirat. (Mă întreb de unde s-a inspirat: Din Columnă…, din cartea de Istorie a României ori din muzeele din Roma pe care strămoşii noştri au pus stăpânire?)  

 

Împreună cu domnul N. N. Negulescu – director şi redactor-şef – şi cu întregul Colectiv de Redacţie, vă doresc lectură agreabilă!  

 

Clic, AICI: http://regatulcuvantului.editii.org/regat14.pdf

 

Secretar Directorat,  

Marian MALCIU  


Vizualizări: 252

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Elica Drăghici pe Septembrie 7, 2014 la 11:43pm

Plin de imaginaţie şi umor, ca de obicei, aservit nobilului scop de a prezenta cu savoare revista! Iată că tot doamnele sunt cele care salvează personajul de monotonia singurătăţii şi supliciul vieţii cotidiene "de la bloc"! :) Frumoase reverenţe! 

Comentariu publicat de Liliana Tirel pe August 16, 2013 la 1:52pm

Frumoasă şi interesantă ,,excursia pe Bulevardul Literaturii'' !!

Ai întâlnit doar persoane care să te deconecteze!!

Original mod de a face o ,,radiografie'' a Regatului.

La un moment dat, eram tentată să întreb,,dar oameni normali nu întâlneşte''??

 Încântată de lectură.Lil

Comentariu publicat de Moldovan V. Dorin pe Iulie 22, 2013 la 10:47am

Multumim.

Felicitari.

Comentariu publicat de Marian Malciu pe Iulie 17, 2013 la 3:45pm

Mulţumesc din suflet tuturor celor care au lecturat acest material şi au lăsat semnul aprecierii lor aici!

- Ion Jerdea, Helen Pflisch, Militaru Corina, Veronica Cârjeu, Balaj Radu-Alin, Maria Niţu, Benoni Todica, Mihaela Popa, Şerbu Răzvan -

Zile senine în suflet şi-n gând să aveţi!

 

Comentariu publicat de Marian Malciu pe Iulie 17, 2013 la 3:28pm

Iar eu sunt încântat deprezenţa ta constantă şi de aprecierea ta, dragă Veronica Cârjeu!

Mulţumesc, sărut mâna!

Comentariu publicat de Marian Malciu pe Iulie 17, 2013 la 3:27pm

Şi au am fost încântat de atenţia acordată, dragă Corina Militaru!

Mulţumesc frumos, Corina!

Comentariu publicat de Marian Malciu pe Iulie 17, 2013 la 3:26pm

Domnule Benoni Todica, sunt onorat de popasul făcut în această pagină!

Mulţumesc mult pentru atenţia acordată şi pentru felicitări!!

Comentariu publicat de Marian Malciu pe Iulie 17, 2013 la 3:25pm

Dragă Anica Facina, sunt încântat că am trezit curiozitatea ta în a lectura paginile revistei!

Mi-a plăcut felul în care ai exprimat nedumerirea ta. Am savurat momentul!!

Sper că ai citit şi ţi-a plăcut...

Mulţumesc frumos pentru apreciere şi urări!

Comentariu publicat de Veronica Carjeu pe Iulie 15, 2013 la 3:23pm

Mereu incantata de lectura textelor domniei voastre!

Comentariu publicat de Benoni Todica pe Iulie 14, 2013 la 1:37pm

Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor