Elena, fosta soție a lui Remus, stătuse zece ani în SUA, după care, fiind părăsită de iubit, își luase fata și se întorsese în România. Trecuseră mai bine de trei ani de atunci și Maria-Roberta încă nu se obișnuise cu noua viață. Nici limba română nu o vorbea foarte bine, pentru că în familie se vorbise numai engleză. Școala mergea greu. Sistemul de învățământ era total diferit de cel american și în plus avusese de recuperat materia din urmă la istorie și geografie. Își implora mama în fiecare zi să se întoarcă în State, însă nici nu voia să audă. În afară de faptul că își pierduse orice rost acolo, mai avea probleme și cu fiscul.

Locuiau cu mama Elenei într-un apartament de două camere, situație deloc confortabilă. Maria-Roberta nu putea invita colege acasă, așa cum făceau alte fete. Poate de asta nici nu își făcuse o prietenă mai apropiată. Îi era rușine cu viața ei. Își amenința mama în fiecare zi că se va mărita cu primul bărbat care o va cere în căsătorie, numai să scape din casa aia. Elena nu o asculta. Avea problemele ei. Deși avea în jur de 60 de ani, era în permanenta căutare a unei partide. Spera să găsească un domn serios, pensionar, evident, alături de care să-și refacă viața de familie. Luase la rând toate cunoștințele, însă bărbații văduvi sau divorțați nu aveau nici cea mai mică intenție să-și complice bătrânețile alături de ea. O cunoșteau prea bine.

În tinerețe făcea parte dintr-un grup de prieteni, doctori și profesori universitari. Atunci nu avea niciun gând de măritiș. Avea o viață de trăit și îi savura fiecare clipă, înecând-o de cele mai multe ori în alcool. Când se căsătoriseră doi medici din grupul lor, ea fusese surpriza de la petrecerea burlacilor. Ieșise din tort la miezul nopții și, în beția generală, se dăduse tuturor bărbaților de la petrecere. A doua zi, la nuntă, erau toți mahmuri și rușinați, mai puțin Elena, pentru care fusese o noapte de pomină.

Acum familia de doctori Stratulat, serba nunta de argint, iar prietenii se gândiseră să-i organizeze mirelui o altă petrecere a burlacilor. Pentru ca reeditarea să fie autentică îi propuseseră Elenei să fie surpriza serii. Se cam codise la început, însă orgoliul ei era prea măgulit pentru a refuza. Încă arăta bine. Totuși, dacă în urmă cu 25 de ani apăruse din tort în costumul Evei, acum va fi îmbrăcată într-un costum de baie. Altfel, nu avea nicio inhibiție.

Când ieșise din tortul de carton la miezul nopții, fusese întâmpinată cu urlete de încântare din partea bărbaților, oameni respectabili în societate și în profesiile lor. Văzând că se bucură încă de succes, Elena a renunțat și la minusculul obiect de vestimentație care îi acoperea părțile intime. În curând s-au făcut toți praștie, însă numai jumătate dintre ei s-au mai putut bucura de farmecele surprizei.

Spre dimineață petrecerea s-a terminat într-un mod bizar. Elena simțea că se sufocă de atâta bucurie și alcool combinat cu etno-botanice și a ieșit să ia puțin aer pe balcon. Aerul rece i-a răscolit stomacul și s-a aplecat să vomite peste balustradă. Se pare că s-a aplecat prea mult. Trupul ei gol și veșnic în căutarea plăcerilor s-a prăbușit de la etajul treisprezece al hotelului unde făcuse ultima petrecere din viața ei.

Pentru Maria-Roberta moartea mamei și modul în care se petrecuse fusese o lovitură teribilă. Renunțase la școală și mai tot timpul vagabonda prin oraș. La câteva săptămâni a murit și bunica ei. Acum chiar rămăsese singură pe lume, într-o țară care îi era străină și fără mijloace de întreținere. În scurt timp apăruse un escroc care îi vânduse apartamentul, promițându-i că o va lua de nevastă. Nu a luat-o, în schimb a făcut-o prostituată.

Vizualizări: 72

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Viorel Ploesteanu pe Iulie 15, 2013 la 10:51pm

Într-adevăr, sunt cusute de mână, însă realitatea este uneori mult mai dură, încât coala de hârtie se încrețește pe interior la scriere, iar eu nu am tăria să o supun la astfel de cazne. Așa, îi dau numai cât cred eu că poate duce din parte-mi. Îmi asum și umbra de misoginism, dacă vreți, deși, când e vorba de păcat, ori că-i femeie ori bărbat, măsura este aceeași. Vă mulțumesc pentru semn!

Comentariu publicat de Any Tudoran pe Iulie 15, 2013 la 11:18am

Putin cam prea moralizator si la urma ''justitia divina'' adusa parca intentionat in scena seamana mai mult a razbunare, poate daca finalul devenea mai ''domestic'' nu ar fi avut tenta asta de usor misoginism, sigur poate sa fie o intamplare reala dar elementele sunt prea cusute sa fie reale pana la final. interesant.   

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor