La răscruce, într-o seară,

Pe țărâna răscolită,

Suspina ca o fecioară,

Toamna blândă, prăfuită.

 

Pleata-n văluri o răsfiră,

Scuturând-o grijulie,

Din tufiș, doi ochi se miră

Că nu prea e arămie.

 

Soarele o sabotase,

Răstignit pe-ntreaga boltă,

Pârjolise și uscase

Buruieni, da și recoltă.

 

Trec remorcile-ncărcate,

Cară strugurii la maturi,

Multe buruieni vărgate,

Sunt strivite straturi, straturi…    

 

Țup! un iepure zburdalnic,

Bucuros de toamna lină,

Și de-un vânticel șăgalnic

Ce în treacăt îl alină.

 

Toamna scăpătă din gene,

Șir de lacrimi de fecioară.

Eu vă spun de ce se teme,

Norii cred că e tot vară.

 

Răpciune se mohorâse.

Rostind rugi pe sub coline,

Domnul, ploaie, pogorâse,

Toamna să nu mai suspine.                    

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor