Suferi în tăcere atunci când nu vrei să tulburi apele din jurul tău cu furtuna visului…
Globul de cristal în care îţi păstrai castelul este acum deshumat printre fulgii de zăpadă, de plastic şi frigul apei ce-i animă.

Suferi în tăcere când laşi paharul nevărsat şi îţi spargi mintea în cioburi ce te dor, te zgârie…

Ca dintr-o ţigară tragi vorbe cu venin şi le ţii în piept…
fumul gros prin piele vrea să-ţi iasă.
Nu respiri, doar mori puţin în cancer de oase putrede, fisurate de greutatea păcatelor ce nu te mai strigă pe nume.
Paşii tăi ucid nimicul cu călcâiul apăsat spre iad…
Parcă eşti metal, ai ţinut în tine ca o pâlnie-nfundată ploi şi plânsete, ţipete şi fulgere.
Nici o picătură ruginită nu se va scurge, căci suferi în tăcere numai tu.
Afară e zgomotul.

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor