Sunt urmă de pas,
Pe plaja de nisip
A vieţii...
Crezi că eşti altceva ?
Chiar crezi că eşti
Unica fiinţă
Ce ştie tot ?
Nu...
Nu ştii...nu ştiu...nu ştim...
Decât că, pentru o secundă
Din infinitul timp,
Existăm...
Efemer...pasager...
Cu pretenţia că
Suntem, fiecare dintre noi,
Unici !
Numai noi trăim
Adevărata dragoste,
Numai noi, personal,
Trăim suferinţa crâncenă,
Numai noi
Pierdem fiinţe iubite...
Numai noi suntem bolnavi
Îmbătrânim
Şi murim,
Sperând că după,
Vom renaşte....poate,
Undeva, cândva....
Nemuritor nu e decât
Timpul...
Şi nici de aceasta
Nu suntem siguri !

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor