A prins a-nvârti albe litere

un fum alunecând prin iarba iernii

Ninge tăcerea peste cuvinte

troienindu-le-n icoane de uitare

Umbra-n solzi de șarpe

despletește timpul

și se curbează spații

în miracolul unei mantre

Tors în oglindă, alunecă un gând

în ceara ninsorii dezvelind o clipă

peste haosuri nenăscute.

Absența ta, curcubeu împietrit în lacrimă

o-nnoadă inima-n  zumzet eliptic

de fiecare atom dintr-un fulg.

În oarba noapte a infinitului

tămâia zăpezii aprinde hotare

și-n plâns de licornă o stea

tremură pe fruntea iubirii.

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor