Adieri calde de toamnă în septembrie,

Covor mare plin de frunze mai  ruginite,

Toamna așează pe cap căciula brumărie,

 

Vin peste noi ploile toamnei reci, cernite,

Privesc pe cer, pleacă păsările călătoare,

Triste sunt toate crizantemele, de frig rănite.

 

Merg repede pe stradă, este acum răcoare,

Ne gonește pe toți în casă toamna friguroasă

Se odihnește între foile caietului o floare.

 

Începe a gutui coapte peste tot să miroasă,

Nucul falnic mereu la poată mă așteaptă,

Toamna colorează strugurii negri, generoasă.

 

Bate vântul, a căzut pe jos o gutuie necoaptă,

Un pahar cu tămâioasă, vântul rochia foșnește,

Frunzele cad, creanga gutuiului este ruptă.

 

Ziua este mică, întunericul acum stăpânește,

Rochia verde a verii este acum cărămizie,

Plouă, crivățul din nimic mai rău se stârnește.

 

Fur culorile toamnei, mai scriu iar o poezie

Frunzișul toamnei oftează sub pasul grăbit,

Trece vântul hoinar, sărută toamna aurie.

 

Cu frunzele toamnei  am împodobit o pălărie,

E toamnă la ușa mea, frunzele stau grămadă.

Albastrul cerului se scorojește peste câmpie.

 

 

Mai trece o toamnă, temperatura începe să scadă.

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor