- Acum când vara toarce inutil

Fuiorul unui timp ce-i pe sfârșite,

Sub pasul meu molatic și tactil

Se-ntind aceleași pajiști înflorite.

 

Gălăgioși cocorii trec spre sud,

Văzduhul nesfârșit cumva-i reclamă,

Nu-i loc de cuib etern, pământul ud

E-un paradis uitat... De ce ți-e teamă

 

C-un pas să te apropii dacă știi

Că fără tine-s oarbă? Hai, degrabă,

Cu cât ești mai aproape-mi voi dori

Să te rostesc silabă cu silabă.

 

- Își pune vara lungul pardesiu

Și în bagaje păsări călătoare,

În urmă lasă cerul plumburiu

Plecând pe fugă, parcă vrea să zboare.

 

Noi vom rămâne iarăși, printre ploi,

Gustând din mustul dulce stors în vie,

Ne-o prinde luna-n brațe pe-amândoi

Să ne transforme noaptea-n poezie,

 

Și-atunci când simt că sunt pătruns de ger

Împart pământul tot în jumătate,

Eu nord, tu sud și-o graniță de cer...

Dar fără tine toamna nu se poate.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor