TANDREŢEA FLORII DE COLŢ - în spirit haiku şi tanka - CEZARINA ADAMESCU

TANDREŢEA FLORII DE COLŢ

      -în spirit de tanka şi haiku-

 

Drapată-n azur

catifeaua regală

a florii de colţ.

 

 

 

Jarul – acelaşi

de milioane de ani

ca şi cenuşa.

 

 

 

Azur de cuvânt

adierea mătăsii

în floarea de colţ

          fluturare de aripi

          stâncă golaşă cu pin.

 

 

 

Vârfuri de cristal

scrijelitul oglinzii-n

arsuri de cuvânt

          peste rugini sufleteşti

          când treci pragul de vârstă.

 

 

 

Uitate-n pridvor

tăcerile nimănui.

Cireşii mocnind

în vatra bunicilor

unde se coace bostan.

 

 

 

 

Bostan rumenit

aromă de eresuri

la gura vetrei

unde toarce lascivă

pisica vecinilor.

 

 

 

Singură dispun

de timp îndestul

pentru eternul frumos

atât de rar de aflat

în sufletul omului.

 

 

 

Suflete pustii.

Îngerii pleacă grăbiţi.

De ţi l-ai găsit

          ţine-l de mână atent

          să nu plece la altul.

 

 

Burduful rustic -

brânză în scoarţă de brad

buhai din piele

          cu păr din coadă de cal

          stropit cu borş de huşte.

 

 

 

Cerul Egiptului

aidoma cerului

inimii mele.

 

 

Constelaţii lirice –

bântuie sori

prin toate cotloanele.

 

Paşi pe nisip.

se aud gândurile

cum se sufocă.

 

 

 

Soarele –

o pată imensă de galben

în imensitatea câmpiei.

 

 

 

Cândva

mă voi oglindi

în propriile scrise cuvinte.

 

 

 

 

Umbre de aer.

Lucidă ca nicicînd

spre visare alunec.

 

 

 

Plonjez în vis

cu toate armele la vedere.

Sunt tot eu.

 

 

 

Moartea e vie.

O simt alunecându-mi

printre degete.

 

 

 

 

 

Bariere de timp

se ridică.

La fel de tineri – bătrâni.

 

 

 

 

 

Soarele –

la aceeaşi distanţă

mă priveşte pieziş.

 

 

 

 

Superb şi indiferent

soarele

acum mi se dăruie.

 

 

 

 

Aer devorator

muşcături în ţărână

dinţi strepeziţi.

 

 

 

 

Un pic de cer

se prelinge-n ocean

şi nimeni nu observă.

 

 

23. Provizorat –

cât mi se îngăduie

dincolo – fără timp.

 

 

 

Spre mântuire

port cea mai teribilă armă:

iertarea.

 

 

 

 

Dragostea se plăteşte

cu aceeaşi monedă –

dragoste.

 

 

 

Bănuţi de iubire –

un gest, o privire

o vorbă frumoasă.

          Cu timpul strângi avere

          ce nu se-mpuţinează.

 

 

 

Nuferi închiriaţi

cerul pe veresie

lac – la bucată.

 

 

 

Legea Ta Doamne,

fântână de haruri

în ograda noastră.

 

 

 

Stai liniştit –

doar când eşti absent

îţi mărturisesc iubirea.

 

 

 

 

Nisip mişcător

gânduri împotmolite-n

răscruci de cuvânt.

 

 

 

Pom uscăţiv

lună rostogol,

licurici fără lămpaşe.

 

 

 

Cactuşii Anei

de-atâta lumină

plesnesc fără lege.

 

 

 

Scrisă

pe zidul de suflet

poezia iubirii pierdute.

 

 

 

 

 

Inima mea –

fântână de haruri

îţi vorbeşte în şoaptă.

 

 

 

De apa odihnei

nu mă mai satur

mă scald în lumină.

----------------

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Iulie 28, 2011 la 6:19pm

Sunt minunate! Lângă fiecare trebuie adăstat ca lângă "o fântână de haruri"...

Delicate, cu o "tăietură" fină a gândului,  respirând curăţenie, înălţând spiritul! Felicitări, Cezara!

Comentariu publicat de adamescu cezarina victoria pe Iulie 28, 2011 la 1:54pm

Mulţumesc. Fac parte dintr-un volum.

cu prietenie, Cezara

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor