- Voi fereca cu lacăt potecile din crâng

Să nu mai știe nimeni că te aștept și plâng

 

Că noaptea e pustie când pasul tău ușor

Nu trece ca o boare pe-al florilor covor.

 

Să nu mai treacă vântul, dacă nu treci cu el

Și timpul fără tine se scurge infidel,

 

M-atinge cu aripa pe sufletul încins,

Ar vrea să mă doboare, dar nu cedez învins

 

Te-aștept printre fecioare desculță să cobori

Să-mi fie toamna lungă, iubirea fără nori.

 

- O să începem toamna, ca-n fiecare an,

Pe-aleea-nveșmântată în frunze de castan.

 

Tristeţea primei zile, ce-adună-n ochii tăi

Oceane de nelinişti, brăzdate de văpăi,

 

Se va topi, iubite, sub pleope-ntr-un sărut

Din care-n nopţi senine promit să fac un scut.

 

Va curge vinul roşu în cupe de cristal

Şi-l vom gusta alături pe-al timpului portal.

 

În edenul dorinţei mai dă-ne-o noapte, Doamne,

Să ne-nfruptam din fructul oprit al unei toamne.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Septembrie 6, 2017 la 9:49pm

învins... mulțumesc, Florian....

Comentariu publicat de Ruse Florian pe Septembrie 6, 2017 la 6:48pm

"învis" ?

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor