- Te dezleg de începutul primei nopți și-al primei zile,

Când ne-am așternut sălbatici și nebuni pe-aceaste file,

 

Sute, mii, dar cine știe de-am avut sau nu dreptate,

Că am răsfoit în grabă ciobul de eternitate.

 

N-am avut atunci răbdare să dezbatem ce și cine

O să judece poemul... Am crezut că se cuvine

 

Să străbatem împreună drumu'-ngust al poeziei,

Când blestem, când dezlegare pe altarul fanteziei.

 

Te dezleg acum de toate, dar de mine niciodată,

Poezia fără tine mi-ar fi veșnic cenzurată.

 

- Mă dezlegi, dar lasă vraja între noi să mai plutească

Și magia să se scrie... Aripi aș dori să-mi crească

 

Să-mi culc tâmpla pe-o rimă, inima s-o simt cum bate,

Poezia fără tine ar fi ruptă-n jumătate.

 

Aș umbla prin spinii lumii taciturn ca o statuie,

Doar Hristos mi-ar fi tovarăș, amândoi bătuți în cuie.

 

Cine-ar reuși din slove într-un vers să ne adune

Când suntem ca două palme strâns unite-n rugăciune.

 

Eu m-aș dezlega de toate, dar de tine niciodată,

Că o parte-a vieții mele ar fi veșnic amputată.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iunie 3, 2018 la 5:49am

grazie...

Comentariu publicat de zadic ioana pe Iunie 2, 2018 la 6:12pm

Frumos!

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor