Mergeam grăbită spre acea clădire incomensurabilă, iar când am reuşit să deschid uşa gigantică de la intrare, m-am poticnit. Cât de greu şi tare e materialul....cine o fi dat ordin să se facă o astfel de uşă?

O împing, reuşesc să intru în clădire, iar până la etajul trei o iau încetişor pe scări. Şi încep să număr...ajung la 20 - mă opresc. Ce rost ar avea să număr? Mă ajută la vreun examen din sesiune?

Clipa de aur, de platină, de lemn...câţi studenţi au radiat de fericire pe acele trepte? Dar...câţi dintre ei au înjurat şi au plâns? Treptele, la fel ca trenurile şi gările sunt strângătoare de amintiri, vise, speranţe, înfrângeri. 

Există anumite locuri în lume, bine definite , în care inspiraţia parcă se răsfrânge asupra ta. Un astfel de loc sunt străzile pustii primăvara. Copaci înfloriţi, păsărele ciripind si parcă am dat în compuneri de clasa a III-a. Un alt loc sunt scările lungi şi dese.

Una din cărţile mele va avea ca prim capitol aceste fiinţe moarte peste care nemurirea pare să dăinuie. 

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor