http://www.youtube.com/watch?v=MbVfBk9GdhY
Te știu de undeva...
Din artera timpului pierdut
sau...zbor de aripi fluturând,
când mama se așeza plângând
să împletească fuiorul nevăzut.

Te știu de undeva...
Din lumea de dincolo de zare,
când eu eram lumină...și tu cer,
când geana plină de mister,
mi se zbătea cu-nfrigurare.

Te știu de undeva...
Poate..din visul cu luceferi,
sau raza lunii...care zăbovea,
când gura mamei plămădea
povești, cu cosânzene și cu nuferi.

Te știu de undeva...
Din roua izvorâtă din idee,
pe flori de crin și albe rochii,
din lacrima cursă din ochii,
ce curgea lin...precum o melopee.

Te știu de undeva...
Din toamna ce atingea cu brumă,
pământul cald, cu tâmple albe;
din susur de izvor...și salbe
de câmpii, ce le-am lăsat în urmă.

Te știu de undeva...
Din ochiul vremii ce clipește,
pe vârf de munte-nzăpezit...
sau ram de pom abia-nflorit;
te știu...te stiu! Ești țara care mă iubește!

Dida Diana Cioponea.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor