te voi sădi în suflet ca pe un copac

      

ca pe-un tipar te torn în priviri

şi înfloreşti bărbat din ultimile dorinţi

vocea ochilor mei nu mă înşeală

astăzi te ridic pe catarg ca un imn.

 

te-am închis în templul credinţei mele

te nasc într-o primăvară cu multe catedrale

şi-un singur altar te cheamă să te boteze

poduri de flori îţi ilumină noaptea cărarea.

 

gura ta nevăzută mă ispiteşte şi-n legea nescrisă

ascunsul învinge orice rugăciune ce tremură pe buze

nu mă lăsa cu mâna întinsă ca o cerşetoare

vreau să fii al meu să-mi mistui setea de viaţă.

 

chiar dacă ar fi să dansez ultimul tangou al vieţii

născut între cer şi pământ

între ochiul soarelui şi cel al umbrei

voi săpa adânc în mine să te sădesc ca pe un copac

să fii anotimpul meu preferat dintotdeauna…

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Mai 1, 2012 la 9:54pm

Multumesc, Elisabeta! Da, anotimpul sa fie primavara, anotimpul meu preferat! Iti multumesc pentru vizita, ma bucur ca ma citesti constant!Te astept cu drag, mereu!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Mai 1, 2012 la 9:48pm

Chiar dacă ar fi să dansez ultimul tangou al vieţii...te voi sădi în suflet ca pe un copac...

           Frumos poem de iubire! Anotimpul să fie...primăvara!!!  Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor