Ştefan Jurcă – 70

 
0
32

Dulcea povară a scrisului
Cu scriitorul Ştefan Jurcă m-aş duce până la capătul lumii! Deoarece are un har special, de a te ţine treaz în călătoria nesfârşită. Face parte din familia povestitorilor care filtrează realitatea şi ne-o livrează într-o formă cuceritoare, cu evenimente în care te regăseşti. Aşa poţi deveni personajul scriitorului Ştefan Jurcă. Omul este fericit de farmecul detaliului lumii prin care a trecut, oglindit în memoria provocatoare de experienţe care nu-ţi vine a crede că s-au derulat în biografii. Este priceput în a pieptăna banalul unei întâmplări pentru a lăsa fixată în rama scrisului strălucirea sâmburelui epic. Autorul nu este avocatul personajelor sale, nu le duce de mână să nu se rătăcească, nu le dă bomboane de camfor să fie mai ascultătoare, ci le admiră nesupunerea şi felul cum se revarsă dintr-o lume în alta. O purtare, aproape anarhică, schimbă mereu zodiile în care s-au zămislit. De aceea mi se par naturale, fără regulament în peisajul epic, vecine cu respiraţia cititorului care crede că poate supravieţui scribului.
Multe dintre personajele lui Ştefan Jurcă îţi dau sentimentul că sunt proprietatea ta privată. Sunt îmbrăţişarea de piatră din statuia sculptorului. Dar cine-i omul care mă poartă pe aceste meleaguri ale gândului? Este un om de lume şi un om de oameni! Este prietenul pictorilor şi al scriitorilor. Pe primii i-a privit profund, pe ceilalţi i-a transformat în statui sub formă de cărţi. Mulţi dintre ei s-au aşezat în vitrina vremii, dar Ştefan Jurcă le desenează în continuare drumuri de dus şi drumuri de întors. Splendide portrete de prieteni deţine. Este un spectacol al amintirii, al reverenţei faţă de valoare atunci când Ştefan vorbeşte despre pictorii Mihai Olos, Iosif Hamza, Ilie Cămărăşan, Iosif Balla, ori Titus Petruse. Nu în ultimul rând, privindu-l în faţă pe bunul lui prieten Mihai Pamfil.
Dicţionarul scriitorilor, alcătuit de Ştefan, este mai generos. Cenaclul din Cer trimite prin el lecturi de aduceri aminte. Aşa mai stăm la taifasul memoriei cu Claudian Cosoi, V. R. Ghenceanu, Ion M. Mihai, Ştefan Bellu, Mihai Cupcea, Ion Burnar, Ion Bogdan, Augustin Cozmuţa, M. N. Tomi. Cei în viaţă încă mai derulăm amintiri. Opera lui, poezie şi proză, s-a bucurat de aprecieri critice care întrupează un scriitor bine conturat, un căutător de medii sociale, istorice şi politice, la îndemâna multora, dar numai el are talentul să le descifreze misterul. Autorul nostru şi-a conturat un spaţiu geografic în care se mişcă în voie. Din Maramureş, prin Arad şi Timişoara, autorul doreşte să-şi deseneze universul epic în Mitteleuropa culturală, definită de criticul Cornel Ungureanu. Adică o realitate marcată de contraste, în care pulsează un puternic sentiment al istoriei, al mentalităţilor etnice pe axa Est – Vest, reală şi ima­ginară.


Ştefan Jurcă, între prietenii lui, scriitorii

Mai zilele trecute, Ştefan Jurcă mi-a dăruit recenta lui carte, „Spre inima lui Sisif şi alte povestiri” (Editura Ethnologica, Baia Mare, 2019). O carte admirabilă, croită pe o schemă proprie autorului, când realitatea devine viziune epică. Experienţa de viaţă se converteşte într-o călătorie interioară. Jurcă observă lumea filtrând imediatul prin sita istoriei. Se dovedeşte un autor stăpân pe universul epic, depozitar al unei atmosfere cotidiene, dincolo de utopie, himeră şi mit. Volumul cuprinde şi un registru al schimbărilor politice şi sociale, unde încep nostalgii, dar şi aventuri lumeşti. Jurcă parcă ar dori să oprească în text lumea fluidă, cu personaje cărora le duci dorul. O carte care m-a captivat. M-am regăsit prin lanurile epice, dar şi pe străzile oraşului vizitat de umbrele unor locuitori care au pictat şi au scris pe cerul lui. Criticul Geo Vasile observă pertinent că „autorul posedă secretul povestirii ce dezleagă, fie şi pentru o clipă, viaţa de povara tăcerii, fapte anodine declanşând prin rememorare tăria sau căinţa unei vieţi”. Spune autorul, în această captivantă carte ”toată viaţa scriitorului nu este altceva decât o îndelungă spovedanie, cel mai adesea reală, uneori ascunsă, pe ici pe colo, de ochi şi urechi indiscrete”.
Economist de profesie, Ştefan Jurcă este pilda pragmaticului care ştie să construiască reuşite utopii literare. Care intră în rezonanţă cu valori dovedite din această parte de lume. Fiind marcat de dulcea povară a scrisului. În timpul scrierii acestui text, fără exagerare, am fost urmărit de umbra scriitorului, din Trieste, Claudio Magris, cel care a privit cotidianul cu arderea senzaţiei realului, scăpărând sclipiri epice nebănuite. Convingeţi-vă! Mai ales că luni, 1 iulie, scriitorul Ştefan Jurcă împlineşte 70 de ani!
Spor la scris, distinse confrate!

Biografie

Ştefan Jurcă (n. 1 iulie, 1949, Sălăjeni, judeţul Arad) este un poet, prozator şi publicist român. A absolvit liceul teoretic din Sebiş, jud. Arad A continuat la Institutul Politehnic din Braşov, studii de inginerie, nefinalizate (1967 – 1970). Este licenţiat în ştiinţe economice ale Universităţii din Timişoara, 1977. Profesie: economist, a lucrat în transportul public din Baia Mare. Colaborează la revistele: Familia, Tribuna, Luceafărul, Viaţa Românească, Vatra Veche, Archeus, Nord Literar, Jurnalul Bucureştiului, la presa culturală judeţeană.

Volume publicate:

1. Peretele cel mai iubit, proză, Baia Mare, Ed. Gutinul, 1997
2. Poeme uitate, boeme regăsite, versuri, Baia Mare, Ed. Cybela, 2000.
3. Păpuşa de rumeguş, proză, Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2004.
4. Pagina de gardă, roman, Cluj-Napoca, Ed. Dacia XXI, 2011.
5. Spre inima lui Sisif şi alte povestiri, Baia Mare, Ed. Ethnologica, 2019

Premii:

• Cartea anului, pentru Peretele cel mai iubit, Baia Mare, 1998
• Cartea anului, pentru Poeme uitate, boeme regăsite, Baia Mare, 2001.
• Cartea anului, pentru Păpuşa de rumeguş, Baia Mare, 2005
• Cartea anului, pentru Pagina de gardă, Baia Mare, 2012
• Premiul special al fundaţiei culturale Archeus, 2006
• Premiul pentru proză al revistei Nord Literar, 2012
• Premiul Alexandru Ivasiuc al Uniunii scriitorilor, filiala Cluj – Napoca, reprezentanţa Maramureş, 2014

Referinţe critice, fragment:

„Ştefan Jurcă posedă secretul povestirii ce dezleagă, fie şi pentru o clipă, viaţa de povara tăcerii, fapte anodine declanşând prin rememorare tăria sau căinţa unei vieţi. Se moare imprevizibil, absurd, personajele vin de undeva şi se disimulează în anonimatul provinciei, în taina şi suferinţa provizoratului.”
Geo Vasile – Proza românească între milenii, pag. 155


„În privinţa artei de inspiraţie şi de investigaţie, Ştefan Jurcă nu este nici rural, nici citadin, în exclusivitate, preferinţa sa mergând, se pare, spre zonele de contact ale unui mediu social surprins în dinamica lui istorică, cu dislocări dramatice, surprinse mai ales la nivelul fiinţei individuale”.
Augustin Cozmuţa-Punct critic, pag. 162


„Aparent se creează impresia că prozele sunt scrise cu uşurinţă, cu nonşalanţă chiar, dar din context şi din subtext rezultă că fraza este îndelung elaborată, că nici un cuvânt nu este pus la întâmplare, că se mizează numai un fel de detaşare de text.”
Ion M. Mihai – Scriitori din Maramureş, pag 227

Vizualizări: 39

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor