Tel Aviv Graffiti

 


Dacă actorul Johhny Depp şi-a pictat recent exteriorul casei din Los Angeles, dacă Institutul de Artă contemporană
din Boston organizează expoziţii cu arta murală, iar oraşe ca Sao Paulo, New York, Lisabona, Atena şi Miami îşi oferă faţadele pentru desene grafitti de ce am neglija metropola Tel Aviv? O plimbare succintă prin oraşul poreclit "fără pauză" ne surprinde cu noi spaţii colorate de artişti anonimi. Cu doar două ingrediente - curaj şi cutia de vopsele - tineretul exprima tendinţe şi frustrări, mesaje politice sau revendicări sociale.
 
Artă sau vandalism? Cultura hip hop ne-a obişnuit cu arta expusă pe stradă, pentru trecători şi produsă de către trecători. Dar arta graffiti este mai veche decât am crede, o găsim în Catacombele Romei sau în oraşul Pompei cel acoperit de lava vulcanică a Vezuviului. Găsim acolo, caricaturi, mesaje politice, înjurături, declaraţii de dragoste, sau citatele unui oarecare nefericit înşelat de zeiţa Venus. Pe acoperişul unei taverne la Pompei citim o inscripţie despre vinul măsluit vândut de stăpânul locului:
 
Patroane, minciuna-ţi pe capul tău pedeapsă să aducă.  
Tu bei vinul cel ales / Musafirilor vinzi apă.
 
În epoca modernă o multitudine de stiluri şi variaţii au derivat din graffiti-ul practicat în metroul New Yorkului. Revolta studenţilor din Paris în 1968 a generat o efervescentă a picturii pe garduri, ziduri, postere şi afişe care au fost distribuite sub lozinca generală "Plictisul este contrarevoluţionar". Prin anii 70 bande de tineri răzvrătiţi au răspândit desene punk-rock, logouri şi desene pornografice în Londra, Manhattan şi Germania de vest. Zece ani mai târziu, zidul Berlinului a devenit subiectul unor desene murale incisive la adresa comunismului totalitar. 
 
În regiunea noastră graffiti-ul a apărut mult mai târziu, mai timid, primii muguri fiind vizibili în Emirate, Iran, Israel. Zidul-barieră plasat între Israel şi teritoriile palestiniene a fost masiv folosit la desene graffiti asemănătoare celor găsite pe zidul Berlinului. Multe din desenele produse în Israel au fost executate de artişti străini că de exemplu Juif din Los Angeles sau Devione din Londra. Un artist proeminent este Bansky din Bristol - Anglia cu lucrări presărate oriunde între Los Angeles şi Israel. În Britania este urmărit şi pasibil de arest pentru satira sa violentă la adresa guvernului.
 
Unele lucrări au rămas nesemnate, altele au fost mutilate ca protest la poluarea vizuală, isprava unor protestatari lezaţi. Dacă în Europa graffiti-ul este o artă cu nuanţe politizate sau subversive în Israel ea suplineşte un rol estetic şi urban. Decoraţia oraşelor noastre este sobră, simplă, funcţională, afectată de o stare de permanentă nelinişte.
Tel Avivul este sărac în statui, grădini luxuriante sau faţade opulente. Construcţiile noi apelează la un stil high-tech, modern, folosind intensiv sticla, metalul, betoane etc cu prea puţină culoare sau fantezie arhitectonică. Multe clădiri vechi aşteaptă de ani renovarea sau demolarea. Accentul este pus pe maximă folosire a spaţiului disponibil, monumentalismul nu este virtute ci o rară întâmplare.
Mai curând umorul, surpriza sau bizarul voit caracterizează graffiti-ul ultimilor ani. Remarcăm o reală renaştere a stilului, în special în cartierele din sudul şi centrul oraşului, cele vechi şi mai puţin formaliste că de exemplu Neweh Tzedek, Florentin, portul Jaffa. Rar întâlnim desenatori cu crete colorate pe asfaltul străzilor, aşa cum am văzut din belşug la Dublin, Amsterdam, Paris sau Toronto. 
Teoria avangardelor analizează arta graffiti ca fiind o emancipare socială în exercitarea unui scop politic. În timpul conflictelor, arta murală a servit ca medie comunicativă şi de auto exprimare în încercările de dialog sau de protest. În anii noştrii se ascut nuanţele ecologice şi protestatare ale artei. Revenim mereu la clasica întrebarea dacă arta graffiti este vandalism opus artei culte, revolta opusă sistemului şi autorităţilor. Se cunosc mişcări anarhiste care au condus campanii pacifiste, feministe, de anti-consumerism, într-o vibrantă explozie colorată a moravurilor sfidate pe ziduri. Ar fi fost suficientă o găleată de var alb cu care să se liniştească conştiinţele tulburate, dar paradoxal, mâna care să le elibereze întârzie să vină.
Spre delectarea noastră şi zâmbetul trecătorilor.
***
Adrian Grauenfels
foto: Sandra Segal, Nina Selaru
2012
  

Vizualizări: 256

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor