TELCIU - probably the best trip in this summer!

O gară mică, îngrijită, imaginea perfectă pe care călătorul ar fi ales-o pentru cartea poștală trimisă prietenilor care-au rămas acasă. Aer curat. O umezeală de munte, negură ridicându-se din văile împădurite. Primul
impact, e ca și cum natura te-ar primi cu pâine și sare în locul localnicilor
care încă dorm. Sună a Sadoveanu, știu, dar chiar așa e!

Trenul București Nord – Sighetu Marmației ajunge în Telciu la 5 dimineața. Cobori în sat pe un drum pietruit și te uiți în stânga și-n dreapta ca un prost care-a ajuns prin nu-știu-ce minune într-o limuzină și se
plimbă pentru prima dată în Las Vegas. Numai că aici nu te fură mii de beculețe
cu denumirile cazinourilor sau fântâni arteziene spectaculoase, nu, ci frumusețea
firescului. Totul e la locul lui, gospodării ardelenesc îngrijite („there s a green one/ and a pink one/ and a
blue one/ and a yellow one”)
tragi o gură mare de aer și simți cum te ia. Te
bate gândul să te muți la țară, îți dai seama că ai putea trăi fericit într-un
loc atât de mișto. O grădină în spate, o livadă, totul – producție proprie,
înțelegi despre ce vorbesc?

Imaginează-ți o casă în care ai locui cu prietenii: fiecare cu treaba lui, unul face curățenie, unul gătește, unul nu-i bun la nimic și-ți vine să-l strângi de gât, dar e prietenul
tău și-l iubești. Am experimentat asta o săptămână în Pensiunea Vlașinilor.
Acolo nu există delimitari gen zi-noapte, poezie-proză, under 18 – adulți &
co. Eclectism total, frate. Și totuși fiecare e cu tripul lui. Unul
zdrăngănește o chitară dezacordată, altul curăță cartofi, Andrei, în general,
încinge grătarul, cineva pune aceeași piesă pe youtube (Take Five, un fel de imn, Dave Brubeck Quartet – funcționează pe
sistemul madlenei proustiene, memorie afectivă), nimeni nu stă realmente
degeaba, deși atmosfera e una de relaxare totală. Da, nimeni nu se simte pe
dinafară. Nu ar avea cum, SGB i-ar compune pe loc o poezie.

Se bea pălincă, se fac glume, se fumează mult, se scrie peste tot. În fiecare seară avem un maestru de ceremonii, fie că-i critic, fie că-i poet, distracția e numitor comun. Și nu mă refer la orice gen de
distracție, ci la chestii pe care ți le aduci aminte o bucată bună de timp. Ca
o femeie frumoasă care vine și pleacă la fel de repede, dar te face să îți
dorești s-o revezi sau, mai mult, s-o poți convinge să rămână. Sorin Despot,
Răzvan Țupa, Gelu Vlașin, Alex Matei, A. Ruse, toți, ca o femeie frumoasă,
fascinanți. Workshopuri în foișor sau pe jos, în living sau pe terasă, la 7
seara sau la 5 dimineața. Au tăiat prejudecăți în carne vie.

Fiecare om a plecat cu ceva de acolo, din The House of The Rising Sun, și nu mă refer la un laptop, un dvd player sau un telefon mobil de-ale proprietarului, ci la un prieten în plus, un proiect etc. Dacă nu ajungi
să spui ca unii participanți că această întâlnire ți-a schimbat total viața, că
tot ce știai sau credeai despre literatură și oameni, în general, ți-a fost dat
peste cap, măcar pleci cu câteva poezii interesante, cu o identitate fictivă pe
care urmează s-o dezvolți într-un volum colectiv de proză, cu imaginile
exponatelor de la Muzeul de Artă Contemporană din Sângeorz pe retină, cu
dorința de a reveni, în mod clar.

N-o mai lungesc, ascultă Take Five, fii atent să nu pierzi solo-ul, dar mai ales intrarea de la final, altfel îți va spune oricine a fost aici că n-ai înțeles nimic. Mai multe despre
asta în volumul ce va apărea sub egida „Întâlnirile de la Telciu – prima
ediție”. Trebuie să mergi acolo, să vezi, să trăiești. A, și înc-un pont: nu
uita să-ți cumperi țigări pe toată perioada în care vei sta acolo, altfel va
trebui să cobori un kilometru. Dar nu e panică, e party!

lui Gelu,

Cristinei

b.c.

Vizualizări: 62

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Constantin Grecu pe August 23, 2010 la 2:18am
da,e fascinantă acea zonă ,străjuită de munţi înalţi şi falnici,străbătută de apele de munte,acea Vale a Sălcuţei!
Comentariu publicat de Bogdan Coșa pe August 23, 2010 la 12:10am
multumesc pentru reteta! chiar o s-o-ncerc... :)
Comentariu publicat de Gelu Vlaşin pe August 23, 2010 la 12:08am
Stimata doamna Lucretia Berzintu,

Locul este in Bistrita - Nasaud si nu in Maramures ! Desi ne despart doar vreo 15 - 20 km de granita judetului...
Comentariu publicat de Lucretia Berzintu pe August 22, 2010 la 11:21pm
Felicitări, domnule Bogdan Coșa, pentru prezentarea de basm a locului din Maramureș! Frumuseți ale naturii pe care le-am văzut acum, cu mintea. Fiindcă sunteți și bucătar de ocazie, vă scriu o rețetă excelentă de sos pentru salate. Iată:
1/3 pahar ulei de măsline, 1/4 pahar oțet alb, 2 linguri suc de lămâie, 2 linguri miere de albine, 11/2 ligură de muștar, 3 căței de usturoi pisați (răzătoarea mică), sare, piper. Totul se pune într-un borcan de 400 ml și se amestecă înainte de întrebuințare. Dacă nu se folosește totul deodată, restul se păstrează în frigider pentru altă ocazie. Încercați, n-o să regretați! Poftă bună!
Comentariu publicat de Gelu Vlaşin pe August 22, 2010 la 11:14pm
Raluca, Maria...astept cu nerabdare si postarile voastre :) Sunt convins ca vor fi super faine ! Asta nu o spun ca sa va blochez ci mai degraba ca sa va stimulez creativ. Oricum ati facut o super impresie la Telciu prin textele prezentate...
Comentariu publicat de Bogdan Coșa pe August 22, 2010 la 11:10pm
frate, stai putin, am uitat de filmulete! :)) asta da dudă!

domnule soare, ma bucur ca v-a transmis ce trebuia!
Comentariu publicat de soare ion pe August 22, 2010 la 11:06pm
Bravo, Bogdane! Te felicit pentru talent, pentru stilul dezinvolt, pentru acuitatea, frumuseţea şi sinceritatea trăirilor. Semnul indiscutabil al artei: terminând de citit fragmentul tău, mi-am dorit din toată inima să ajung la Telciu-l Vlaşinilor, să fiu măcar martor discret (invizibil, dacă se poate) la acea atmosferă, sau - dimpotrivă -să mă implic cu toată fiinţa mea, să mă distribui-topesc în acei tineri "suavi vlăjgani" şi frumoase muze autentice, ele însele - poete, inspirate de . . . muji ("bărbaţi" - în limbile slave), fiecare cu personalitatea lui manifestându-se fără etichete şi constrângeri, fără convenienţe ipocrite, într-o democraţie admirabilă, cu toţii - cuprinşi de "starea de graţie" a Poeziei, a culturii. Aştept cu interes volumul semnalat, mă simt deja un cititor al lui
şi al tău. Vă iubesc pe toţi, în frunte cu amfitrionii (şi, desigur, iniţiatorii) manifestării. Sunt încântat de "Neplecarea Vlaşinilor", adică de apariţia Dumnealor. Se adevereşte încă o dată realitatea că totul, în lume, are un scop, unsens. Îţi (re)amintesc faptul că "Bogdan" înseamnă, etimologic, "Cel dăruit de Dumnezeu". Aşa să fie! Ion Soare
Comentariu publicat de Gelu Vlaşin pe August 22, 2010 la 10:59pm
Danutz...concentreaza-te, frate ! Ia si tu niste pastile discursive...poate-ti regleaza nivelul de perceptie si coerenta la nivel de receptare :))
Comentariu publicat de Bogdan Coșa pe August 22, 2010 la 10:43pm
da, roxana, chiar te poti zgaria pe ochi. sa-ti mai zic?! a fost marfa! :))
eh, se mai gasesc ocazii...
Comentariu publicat de Roxana Sonea pe August 22, 2010 la 10:33pm
Ce distractie a fost acolo! Am prins si niste poze pe facebook. :) Bravo si succes cu editia viitoare!:) Ce rau imi pare ca n-am putut veni, sa te zgarii pe ochi nu alta.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor