TELCIU - probably the best trip in this summer!

O gară mică, îngrijită, imaginea perfectă pe care călătorul ar fi ales-o pentru cartea poștală trimisă prietenilor care-au rămas acasă. Aer curat. O umezeală de munte, negură ridicându-se din văile împădurite. Primul
impact, e ca și cum natura te-ar primi cu pâine și sare în locul localnicilor
care încă dorm. Sună a Sadoveanu, știu, dar chiar așa e!

Trenul București Nord – Sighetu Marmației ajunge în Telciu la 5 dimineața. Cobori în sat pe un drum pietruit și te uiți în stânga și-n dreapta ca un prost care-a ajuns prin nu-știu-ce minune într-o limuzină și se
plimbă pentru prima dată în Las Vegas. Numai că aici nu te fură mii de beculețe
cu denumirile cazinourilor sau fântâni arteziene spectaculoase, nu, ci frumusețea
firescului. Totul e la locul lui, gospodării ardelenesc îngrijite („there s a green one/ and a pink one/ and a
blue one/ and a yellow one”)
tragi o gură mare de aer și simți cum te ia. Te
bate gândul să te muți la țară, îți dai seama că ai putea trăi fericit într-un
loc atât de mișto. O grădină în spate, o livadă, totul – producție proprie,
înțelegi despre ce vorbesc?

Imaginează-ți o casă în care ai locui cu prietenii: fiecare cu treaba lui, unul face curățenie, unul gătește, unul nu-i bun la nimic și-ți vine să-l strângi de gât, dar e prietenul
tău și-l iubești. Am experimentat asta o săptămână în Pensiunea Vlașinilor.
Acolo nu există delimitari gen zi-noapte, poezie-proză, under 18 – adulți &
co. Eclectism total, frate. Și totuși fiecare e cu tripul lui. Unul
zdrăngănește o chitară dezacordată, altul curăță cartofi, Andrei, în general,
încinge grătarul, cineva pune aceeași piesă pe youtube (Take Five, un fel de imn, Dave Brubeck Quartet – funcționează pe
sistemul madlenei proustiene, memorie afectivă), nimeni nu stă realmente
degeaba, deși atmosfera e una de relaxare totală. Da, nimeni nu se simte pe
dinafară. Nu ar avea cum, SGB i-ar compune pe loc o poezie.

Se bea pălincă, se fac glume, se fumează mult, se scrie peste tot. În fiecare seară avem un maestru de ceremonii, fie că-i critic, fie că-i poet, distracția e numitor comun. Și nu mă refer la orice gen de
distracție, ci la chestii pe care ți le aduci aminte o bucată bună de timp. Ca
o femeie frumoasă care vine și pleacă la fel de repede, dar te face să îți
dorești s-o revezi sau, mai mult, s-o poți convinge să rămână. Sorin Despot,
Răzvan Țupa, Gelu Vlașin, Alex Matei, A. Ruse, toți, ca o femeie frumoasă,
fascinanți. Workshopuri în foișor sau pe jos, în living sau pe terasă, la 7
seara sau la 5 dimineața. Au tăiat prejudecăți în carne vie.

Fiecare om a plecat cu ceva de acolo, din The House of The Rising Sun, și nu mă refer la un laptop, un dvd player sau un telefon mobil de-ale proprietarului, ci la un prieten în plus, un proiect etc. Dacă nu ajungi
să spui ca unii participanți că această întâlnire ți-a schimbat total viața, că
tot ce știai sau credeai despre literatură și oameni, în general, ți-a fost dat
peste cap, măcar pleci cu câteva poezii interesante, cu o identitate fictivă pe
care urmează s-o dezvolți într-un volum colectiv de proză, cu imaginile
exponatelor de la Muzeul de Artă Contemporană din Sângeorz pe retină, cu
dorința de a reveni, în mod clar.

N-o mai lungesc, ascultă Take Five, fii atent să nu pierzi solo-ul, dar mai ales intrarea de la final, altfel îți va spune oricine a fost aici că n-ai înțeles nimic. Mai multe despre
asta în volumul ce va apărea sub egida „Întâlnirile de la Telciu – prima
ediție”. Trebuie să mergi acolo, să vezi, să trăiești. A, și înc-un pont: nu
uita să-ți cumperi țigări pe toată perioada în care vei sta acolo, altfel va
trebui să cobori un kilometru. Dar nu e panică, e party!

lui Gelu,

Cristinei

b.c.

Vizualizări: 62

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Birtocean Maria-Patricia pe August 22, 2010 la 10:25pm
am fost si a fost super. mai sebastian... ia-o usor "nu e panica, e party"(geniala expresie, geniali oameni!!!)
Comentariu publicat de Dumitru Nicusoara pe August 22, 2010 la 10:24pm
E descris totul cu atita simpatie , frumosul predomina in toate incit iti vine sa te faci poet daca nu esti si sa te duci acolo in sanctuarul Vlasinilor si sa ii dai drumul sufletului sa sburde .
Comentariu publicat de Bogdan Coșa pe August 22, 2010 la 10:23pm
take five, bătrâne! ;)
Comentariu publicat de Gelu Vlaşin pe August 22, 2010 la 9:30pm
Sebastian, in tabara asta trebuiau sa participe si castigatorii de la LICART, alaturi de castigatorii si finalistii din Reteaua literara, asa cum de altfel am promis ! Si au participat doar cei care si-au confirmat prezenta. Adica Maria Patricia Birtocean, castigatoarea locului 3 de la LICART 2010 . Valeriu Andrisca si Ramona Tarus au declinat oferta mea din diferite motive. Asta nu mai este treba mea. Cum dealtfel nu e treaba mea cum isi organizeaza LICART premiile. Eu am fost doar in juriu nu si printre organizatori. Mersi pentru intelegere....
Comentariu publicat de Sebastian Breştin pe August 22, 2010 la 9:06pm
am o singura intrebare... in tabara asta nu ar fi trebuit sa participe finalistii Licart?
Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe August 22, 2010 la 10:55am
Daca asa a fost, va felicit, daca v-ati simtit bine, cu atat mai mult!!!
Comentariu publicat de CARMEN HUZUM pe August 22, 2010 la 8:12am
Interesant popas in ,,cetatea" sufletelor prea pline de prea plin...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor