Dacă în alte domenii de creaţie apelul la modele antice era foarte frecvent şi imitarea lor era considerată ca o premisă a reuşitei, în istoria artei romaneşti comparaţia cu acestea s-a produs cu o mare întârziere. Când ficţiunea romanescă a intrat într-o perioadă de efervescenţă exemplele oferite de poveştile orientale ca şi cele existente în patrimoniul antichităţii au fost deshumate prin traduceri şi studii, reevaluarea lor având scopul evident de a conferi o autoritate mai mare noilor creaţii ce continuau pe diferite planuri aceste serii literare îndepărtate.
Traducerile din proza antică, primele romane din veacul al XVI-lea, eposul cavaleresc şi cel pur sentimental au constituit puternice elemente de suscitare a literaturii romaneşti din epoca barocă şi clasică şi din secolul luminilor. Proza picarescă ce-l anticipa pe Don Miguel precum şi literatura invadată de aventurile unor personaje dependente de evenimente mai puternice decât ele fac parte dintr-o recuzită artistică moştenită în funcţie de care se precizează şi se înnoieşte arta noilor romancieri. Toată literatura picarescă se află într-o strânsă legătură cu Antichitatea şi cu Renaşterea.
Ca şi romanul antic, romanul picaresc este unul cerut de gusturile publicului. Atât în epoca Renaşterii cât şi în secolul al XVII-lea oamenii au fost ameninţaţi de dezastrul războaielor, de pedeapsa Inchiziţiei, dar şi de luptele religioase încât picarul a ajuns simbolul unui mod fragil de existenţă, prototipul victimei mereu agresate sau înşelate de cineva mai puternic decât el. Succesul de lungă durată al literaturii picareşti se explică astfel şi prin defularea mediată în cititor de lectura unor cărţi care aduc în prim plan oameni frustraţi care pot deveni agresori.
Picarul este autentic, nonerou. „El este omul de la marginea societăţii care încearcă să ajungă în centrul ei, el este individul umil de jos, capabil să se folosească de orice mijloc pentru a găsi o cale de ascensiune… Picarul este un ins cu mari disponibilităţi intelectuale şi psihice. De aceea capacitatea lui de adaptare este imensă… Soarta picarului în itinerariul său prin existenţă este mereu schimbătoare. Viaţa sa stă sub semnul hazardului. Picarul este un om supus vremurilor, destinul lui fiind schimbat de jocul capricios al întâmplării. Cititorii seduşi de sensibilitatea barocă văd în destinul picarului o dovadă a nestatorniciei tuturor lucrurilor şi un semn al inconştienţei vieţii într-o lume în care totul este supus schimbării”1. …
În continuare vom ilustra modul în care călătoria continuă să fie prezentă în literatura romanescă a secolului al XVII-lea, fiindu-i conferită aceeaşi valoare iniţiatică (precum în romanul antic), dar şi caracteristica de modalitate de dobândire a unui cod de existenţă. De altfel romanul picaresc este prin excelenţă un roman recherche, un roman în care antieroul este într-o permanenţă căutare a unui stil de viaţă într-o societate cu care acesta se află în conflict.

1 Romul Munteanu, Clasicism şi baroc în cultura europeană din secolul al XII-lea, vol. II, p. 25

Vizualizări: 147

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe August 10, 2010 la 8:04am
Domnule Munteanu sunteti foarte dragut, multumesc. Nu am raspuns ptr ca sunt in concediu pana la sfarsitul lunii agust, raspund mai greu.
Prefer sa nu se raspunda. ....

Va multumesc!
D
Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe August 9, 2010 la 7:22pm
Sursa: Micul dictionar academic, editura Univers enciclopedic, 2003, vol III, pag. 1031

picaresc (termen aetstat pentru prima data la Vianu, in "Studii de literatura universala si comparata", editia a II-a, 1963, pag 211) = (adj, despre literatura, genuri, specii, opere literare) caracterizat prin critica ascutita a moravurilor si relatiilor sociale, cu ajutorul unor personaje dotate cu un viu spirit de observatie, cu verva satirica si umor, si care folosesc un limbaj pitoresc.
Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Iulie 31, 2010 la 8:46am
Trecutul ne oferă lecţii de viaţă şi poate că ne dorim texte impregnate de tonul confesiv al unei personalităţi cotidiene. Estompăm ficţiunea în faţa vieţii? Să nu rămânem personaje camuflate într-o comandă socială.
Vă mulţumesc domnule Munteanu.
Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Iulie 31, 2010 la 7:27am
Totul sau nimic. Ce mai are legătură cu realitatea? Realitatea e un conflict continuu.
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Iulie 31, 2010 la 2:20am
şi are legătură,stilul acesta picăresc cu realitatea zilelor noastre?

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor