Nu există timp, nici lanț care să mă oprească

La tine să ajung când inima îmi bântui

A crescut în mine dorința nebunească

Prin vară să te caut, sufletul să-mi mântui

Se scutură și toamna și încă mai aștept

Alături ca să-mi fii, să-mi spui o vorbă bună

Așează tu obrazul pe liniștea-mi din suflet

Să simți arzând un Rai cu dragostea-mpreună

Câte sentimente s-au adunat în suflet

Noblețea lor mă-nalță, mă simt nemuritor

Tu m-ai prins de mână și m-ai oprit din umblet

Spunând că impreună avem un viitor

Tu esti o floare, o vremelnică minune

Drept mulțumire îți voi ridica un templu

Iar din clopote de gând veșnic să răsune

Dragostea imensă când stau și te contemplu

Marin Voicu

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor