5. Tina privea confuză tabloul atârnat în cuiul strâmb fără a distinge galbenul florilor. Acum îl vedea, parcă, pentru prima oară. Lângă ea, inert şi nefolositor, vibratorul rece, o bucată de plastic construit pentru a înlocui, pentru a falsifica natura, viaţa.
- Cum am ajuns aici, ce s-a petrecut în mintea mea, ce mutaţie nenorocită a suferit creierul meu de alung, cu voie sau fără toţi bărbaţii?! Să fie aceasta cauza pentru care mă vizitează bestia? se întreba fără a găsi răspunsul.
Îşi aminti vorbele lui Călin la propunerea ei directă:
- Draga mea domnişoară Tina, eu am renunţat de ani buni la apropierea de femeie… Am o altfel de hrănire a nevoilor de bucurie şi extaz!
- Să nu-mi spui că te masturbezi! Doar nu facem parte din acelaşi club!
- Indiscutabil, nu! Este ceva spiritual, prelucrarea în alt mod ale aceloraşi energii astrale care ne sosesc ca dar… Toţi pot face ceea ce spun, dar ceva concret se obţine cu o preocupare corespunzătoare, după un exerciţiu variabil de la om la om. Nu cred în succesul acestui demers la actualul dumitale stadiu… Eşti atât de îndepărtată de stările despre care vorbesc eu încât nu ştiu de unde să începem!
Pentru prima dată se enervase:
- Nu vreau să încep nimic! Nimic în afară de sex!
- Da, spuse Călin, acum ştiu, trebuie să începi: cu iubirea!
Discuţia a continuat cu păreri diferite şi contradictorii până când bărbatul şi-a amintit:
- Ceea ce mă nedumereşte este prezenţa acelei entităţi, nu are o structură fizică perceptibilă, dar manifestă toate atributele ei. Te îngrozesc două palme, o vânătaie pe umeri, muşcătura sânului şi aşa mai departe, toate acestea fără a vedea pe cineva! Pierderea trupului înseamnă, în mod cert, moartea lui şi, tot odată, disiparea chakrelor inferioare: vitală, pelviană şi abdominală. La unele persoane această disoluţie ataşată structurii fizice durează până la şapte ani, deci, puteam bănui că şi această alcătuire bizară a rămas fără ele. După felul în care a fost educat şi gândeşte… pare că vine dintr-o epocă mult mai veche, cel puţin medievală, sunt multe secole de când a trecut Stixul.! Este ciudată deoarece manifestă toate caracterele negative ale unui „întrupat” fără a-l poseda cu adevărat, iar energia lui a rămar prizonieră formei şi funcţiunilor carcasei avute. Nu trebuia şi nu e normal să existe aşa ceva! Mă tem că este doar rodul halucinaţiilor tale…
- Sunt dezgustată de gândirea bărbaţilor. Doctorul a mimat înţelegerea relatărilor mele numai pentru a mă vizita şi obţine, şi el, tăvăleala cu o femeie. Meritoriu dacă ne gândim că eu i-am făcut avansuri, dar mizerabil datorită dorinţei sale carnale şi nu profesionale cum s-ar fi cuvenit. Dumneata te comporţi contrariu, nu-ţi doreşti femeia, dar nici nu mă crezi
- Sunt obiectiv, doresc să pătrund adevărul!
- Nu cred că vei reuşi aşa ceva dacă nici măcar o femeie nu-ţi doreşti să penetrezi!
S-au despărţit antipatizându-se clar, fapt neobişnuit pentru un om cu înţelegere şi capacităţi deosebite. Dacă le avea cu adevărat!? Sau era un farsor care citise câteva cărţi…
- Are dreptate în ceea ce priveşte un singur lucru, îşi spuse Tina moţăind, este nevoie de iubire nu de sex… Se trezi imediat întrebându-se: eu am gândit aşa ceva? Pare de neconceput pentru fiinţa numită Tina, cea pe care o cunosc atât de bine, dar dacă da, dacă această idee s-a ivit din mintea mea fără o sugestie străină, atunci pot fi trei cauze ale acestei anomalii mintale: m-am tâmpit, aiuritul acela a fost foarte convingător, sau nu e produsul minţii mele. Poate fi al bestiei astrale?… Nu cred, el nu are nevoie de iubire chiar dacă a fost oarecum receptiv la propunerea mea de a se purta mai puţin sălbatic. Un prim pas făcusem la ultimul lui atac… Pare o situaţie nebunească, se dovedesc toate injuriile aduse femeilor, dar… dar doresc o companie, dacă nu există un bărbat material poate fi a barbarului… Îşi opri gândurile, nu voia să le enunţe nici măcar în gând, acum „el” avea abilitatea de a le cunoaşte. Ezita… Până la urmă trufia de a-l supune izbândi …
- Femeie, un proverb arab spune: vulpea s-a întâlnit cu leul în deşert şi aproape a murit de frică în faţa măreţiei acestuia, când l-a văzut a doua oară vicleana s-a învârtit în jurul lui la o distanţă destul de mare, iar a treia oară prinzând curaj a îndrăznit a-i vorbi! Sunteţi asemănătoare…
Venise şi-i vorbea, nu o atacase imediat, ştia că este un moment incert, putea să se dezlănţuie fără a avertiza, dar era un mare câştig. Stupid, dar adevărat, Tina simţi o nevoie imensă… copleşitoare, netrăită vreodată
- Vino în mine, viteazule fără chip, am nevoie să te cuprind, aş fi vrut să te pipăi, să-ţi simt asprimea pielii, barba ţepoasă, mirosul şi mădularul de cal… Nu mă forţa, acum te vreau, nu te grăbi, dar nu întârzia să intri, nu mă lovi, dar fii ferm şi, mai ales, nu obosi repede, păstrează, pentru mine, bărbăţia vie mai mult timp!
De această dată fuseseră împreună în aventura mereu repetată de alipire a două suflete… Se aflau în stări diferite, dar vibraţia fusese, probabil, aceeaşi şi, în acelaşi timp, diluase structura dură şi insensibilă a materiei, lăsând un spaţiu vid umplut repede de bucuria albă a celor ce se întâlneau cu adevărat găsindu-se pentru prima dată… Nu se cunoşteau altfel, păreau a fi doi orbi ce nu pătrundeau eterul care-i separa decât prin dorinţa caldă a bucuriei de contopire, sudaţi prin frecvenţa inimii şi a gândurilor, aceeaşi cu a întregului Univers.
- Să nu pleci, încep să simt altfel apropierea ta, mă bucură chiar dacă nu crezi, mai mult dacă aş pipăi… Curioasă simţire, a minţii nu a trupului… un altfel de a cunoaşte decât prin darurile obişnuite ale omului! Aş putea spune că acum am descoperit, cu adevărat, bărbatul… care nu există decât pentru mine! Simt cum bate inima ta şi locul unde te afli, forma trupului tău, dorinţele domolite, lipsa gândurilor …
- Femeie, cu vorbele tale ai îndulcit hotărârea… dar mi-ai sporit dorinţa, te-ai ridicat din grajd şi ai pătruns în iatac, ai suflat asupra mea un abur nevăzut ce mi-a topit încrâncenarea, răzvrătirea s-a potolit şi liniştea mă adoarme… Eşti o vrăjitoare ce m-ai luat în stăpânire, iar de acum mă chinui cu dorinţa de a te avea lângă mine… Aceasta este o mare nenorocire pentru un adevărat bărbat, m-ai făcut servitorul care tânjeşte după dezmierdarea şoaptelor tale, îmi doresc dulceaţa amăgirii, promisiunea unui alint, speranţa îmbrăţişării iubitoare a unei fiinţe… Cât adevăr găseşti în purtările ispititoare, vorbele ce miros a flori de câmp şi gândurile ferite cu grijă de cunoaştere ale unei femei?
- Foarte mult din fiecare, dar să nu uiţi, fiecare om sau suflet are propriul său fel de apreciere a faptelor, credinţa şi devotamentul pentru tot ce este viu începând cu Creatorul a tot şi a toate şi sfârşind cu stânca roasă de ploi şi vânturi… Femeile sunt duale, te mângâie, dar te zgâria la fel de bine, îţi jură credinţă, dar se împerechează cu altul imediat ce ai plecat de lângă ea, te urăşte, dar te primeşte cu uşurinţă în sanctuarul ei intim… Pentru ea nimic nu este incorect, totul este moral şi admis, are dreptul şi libertatea de a gândi şi a se purta aşa cum simte, gesturile ei devin un precedent, cutume consolidate care se vor respecta atât timp cât vor dori ele, până le vor schimba cu alte toane… Nimeni dintre muritori nu are destulă determinare, nimeni nu le poate constrânge la regulile cerute de bărbaţi, care, între noi spus, se cheamă „Societatea”. Ei fac morala, doresc să o impună lumii eşuând groaznic în derizoriul îngâmfării lor! Mai eşti aici, suflete din ală lume?
- Ar trebui să-mi găseşti un nume… Pe ultimul, din viaţa sfârşită acum… foarte mulţi ani, nu mi-l amintesc… Am început să uit…
- Te vei numi Viteazul fără chip, este un nume potrivit pentru tine…
- Îmi place, dovedeşti cu adevărat meşteşugul vorbelor. Dacă ar fi cărămizi ai fi zidit cu ele un castel!
- Este citadela care ne apără de bărbaţi…

6. Într-o noapte Tina a suportat o nouă agresiune la fel de violentă şi inumană ca primele prezenţe ale „aceluia”, s-a speriat de prostia ei când a gândit că poate îmblânzi „barbarul”, obedienţa dovedită faţă de o „umbră” a făcut-o să se dispreţuiască, au scârbit-o plăcerile stranii ce le avuseseră împreună, s-a îngrozit de promiscuitatea morală şi sexuală trăită în camera ei şi a blestemat tot ce relaţiona cu ea. Nu avea mare agoniseală, garsoniera era închiriată, mobila uzată, singurul obiect de artă, tabloul cu lalele galbene ştia că este o pictură de gang, acum vedea că după munca ei de cinci ani era săracă. Toate acestea au dus-o la credinţa că trebuie să părăsească existenţa stupidă trăită până atunci şi să înceapă o nouă viaţă undeva departe. Pauperitatea se dovedi a fi un avantaj, lucrurile cu adevărat importante au încăput în două geamantane nu prea mari, precum şi într-o geantă de voiaj. Valizele au rămas la mama ei care locuia într-un sat din apropierea oraşului, iar cu geanta a plecat…
Ar fi extrem de plictisitor să povestesc cum a dormit în tren la vagon de clasă neavând bani pentru un pat într-o cuşetă şi mirosind o noapte picioarele încălzite ale unui domn rotofei, cum a rătăcit prin Viena zile la rând încercând orice pentru a obţine ceva de muncă… A scăpat miraculos de violul unor albanezi în timp ce dormita, după miezul nopţii, într-un tunel de metrou. Balcanicii s-au luat la bătaie pentru a stabili ordinea, iar ea s-a strecurat într-o debara unde n-au mai căutat-o. Unul dintre ei fusese spintecat şi ceilalţi au fugit…
Dimineaţa a nimerit la un restaurant grecesc şi, aşa cum era, obosită, nedormită şi fanată, semănând cu o vestită actriţă de cinema, a produs o impresie deosebită tânărului patron elen. După ce a dat o probă de sex oral a fost angajată la spălatul vaselor… Fericită a promis grecoteiului totala ei disponibilitate…
Tina spera să eludeze nefasta urmărire şi continuul viol al unei entităţi venite, nu se ştie cum, din altă lume! Nu am aflat ce s-a întâmplat după aceea, informaţiile ulterioare blocându-se undeva. Fără cunoaşterea altor fapte Tina s-a plasat în altă zonă existenţială…

7. Întâmplarea a făcut posibilă întâlnirea cu domnul Călin şi după o jumătate de oră discutam despre aventurile nemaiauzite ale Tinei.
- Nu am noutăţi, după povestea cu grecul n-am mai aflat nimic … Dacă nu aud ceva rău înseamnă că totul este bine.
- Am cercetat situaţia fetei, prezintă fapte deosebit de interesante… Spui că ultima prezenţă a entităţii destrupate a fost violentă în timp ce ea spera să-l transforme într-o prezenţă umană, caldă şi iubitoare? Am înţeles că îi dăduse simpatia şi înţelegerea ei, iar cu timpul îi devenise necesar? Numai aşa totul se lămureşte… Sentimentele pozitive dezvoltate de Tina au dus la spargerea carcasei de energii negative ce-l înconjurau, vibraţiile ei benefice au modificat câmpurile sale energetice şi au iniţiat disoluţia structurii eterice, locul unde se află chakrele. Disiparea structurilor lui a început de la cea vitală, iar el simţind scăderea produsă în acea zonă, a înţeles cauza şi s-a răzbunat prin ultimul atac cunoscut, violent şi disperat. Procesul odată iniţiat va continua pe cale firească până la normalitate….
- Dacă rămânea aici ar fi fost acelaşi deznodământ? Ar fi scăpat de agresiunile atât de oribile la care a fost supusă în ultima vreme?
- Fără îndoială, procesul odată iniţiat se va opri doar când normalitatea se va instala. Deci fuga!?... Important este să-şi schimbarea felul de gândire, să părăsească superioritatea feministă trecând la o relaţie directă, caldă, naturală, să renunţe la dispreţul absurd arătat bărbaţilor acceptând o comunicarea normală cu toate persoanele din viaţa ei. Altfel poate primi oricând o vizită asemănătoare celei din trecutul apropiat, calea este descoperită, semnalizată şi accesibilă în acest moment. Depinde numai de schimbările iniţiate în viitorul apropiat, dacă va face acest lucru sau nu, dacă va şti sau simţi necesitatea obligatorie a transformării într-o fiinţă normală…
- Cum arată un om normal, care sunt trăsăturile lui definitorii?
- Într-un moment dat al evoluţiei umanităţii portretul ideal rezultă din faptul că este găsit la cei mai mulţi oameni, şi, de aici, accepţiunea lui ca normalitate!
- Mi se pare absurd! Trăiesc cu impresia unei umanităţi bolnave, deviantă, numărul indivizilor normali fiind neînsemnat, adică tocmai pe dos…
- Fiecare are adevărul propriu, relativ, nimeni dintre muritori nu-l deţine pe cel absolut, discuţia pe această temă fiind inutilă… Chiar şi aşa, fiind convins de afirmaţiile mele fără sens, mă gândesc că noi toţi ceilalţi asemenea Tinei, supuşi unei cerinţe senzuale de neocolit, suntem nevoiţi să o privim cu normalitatea impusă de suflet, să controlăm cu rigoare impulsurile exacerbate şi să fim întotdeauna cenzuraţi de idei corecte, dovada unui spirit elevat.
- Putem cere oare Tinei să se comporte aşa cum sugerezi dumneata, domnul Călin? Părerea dumitale este un adevăr relativ şi Tina ne poate dovedi contrariu, şi ea are dreptate, deci recomandările noastre sunt caduce!
Ne-am despărţit repede, destul de contrariaţi şi nicidecum amici. Tragedia trăită de Tina rămânea să fie rezolvată de ea, luptând, pe mai departe, de una singură, nimeni nu o putea înlocui în durerile ocazionate de experienţele ei ciudate, trebuia să-şi asume închiderea rănii de pe suflet. Se cangrenase prin încăpăţânare! Din păcate nu avea sfătuitori sinceri şi nu credea în vinovăţia sa. Răul, îşi închipuia cu înverşunare, venise din exterior şi nu din optica deformată cu care percepea şi acţiona în viaţă. Preocuparea noastră era, cu siguranţă, superfluă!

Mai 2012

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor