Motto
Este foarte importantă dobândirea unui echilibru perfect între senzorialitate (trup), pasiune (suflet) şi idee (spirit).
Rudolf Steiner

TEROARE INVIZIBILĂ
1/4

1. Tina urma să ajungă acasă după miezul nopţii, singură, cu toate că unul dintre invitaţi a fost destul de insistent dorind să-i ţină tovărăşie restul nopţii, dar a renunţat când fata s-a răstit cu glas înalt, destul de acut ca să domine gălăgia celorlalţi şi să-şi facă auzită mustrarea. De fapt înjurături greu de admis în repertoriul unei fete aşa de simpatice:
- Fustangiu nenorocit, chiar nu înţelegi că n-am nevoie de ajutorul tău pentru o masturbare de calitate?! Vibratorul meu cu trei viteze îmi aduce mai multă plăcere decât excrescenţa ta mizerabilă şi flască!
- De unde ştii?... Proba va înlătura calomnia şi va arăta situaţia reală…
- Dacă mai poţi fi potent după o asemenea jignire înseamnă că n-ai pic de emoţie pe acolo pe unde ar trebui să fie ea. Chiar nu mă scapă nimeni de acest animal insistent?
- Îl pot înlocui eu dacă nu-ţi place tipu’! se oferi altcineva.
- Faceţi, mai bine, voi doi perechea nopţii!
Ştia că fusese nesuferită, n-ar fi dorit un astfel de răspuns, dar insistenţele unui bărbat i se păreau o jignire, o încercare de înstăpânire… Considera că era dreptul ei de a alege şi decide apropierea, însă niciodată nu avea timp, întotdeauna cel vizat, ca şi ceilalţi de altfel, o devansau cu propuneri neechivoce. Erau cele mai enervante! Câteva minute mai târziu regreta totul, dorea să revină asupra hotărârii sale nesăbuite, cea care alunga bărbaţii, dar mândria era mai puternică şi oprea toate şansele de conciliere. Chiar atunci îşi dorea să închidă ochii îmbrăţişând pe cel aflat la îndemână, pe oricare mascul potent, avea mare nevoie să simtă virilitatea fierbinte… Amintirea vibratorului o făcea să vomite, îşi promitea încetarea oricăror practici scârboase, îşi dorea normalitatea atât de obişnuită celorlalte femei. În seara aceasta pierduse iarăşi o şansă…
Taxiul a lăsat-o în faţa blocului în care avea o garsonieră mică. Şi-a scos cheia de la interfon şi a păşit în holul de la intrare. Ceva nu era asemănător cu celelalte mişcări făcute de nenumărate ori înainte, de fapt uşa s-a oprit un timp şi, după câteva secunde, împinsă de dispozitivul special a continuat mişcarea de închidere. O adiere s-a strecurat în acele clipe prin golul rămas, o boare răcoroasă a învăluit-o şi a secătuit-o de vlagă pentru mai puţin de două secunde. Puţin ameţită a urcat cele două etaje aproape plutind deasupra treptelor, atingându-le cu vârful pantofilor. Ceva o susţinea, împingând-o… Uşa încuiată de două ori cu cheia şi lumina puternică din camera familiară i-au adus siguranţa…
Abia după terminarea duşului au urmat faptele nebuneşti, de nedescris… O putere ce o depăşea şi căreia nici măcar nu a încercat să i se opună a smuls prosopul din jurul taliei. A fost aruncată pe pat, desfăcută şi a simţit cu oroare pătrunderea rece, virilă, violentă. Fără o pregătire minimă totul era foarte dureros… A suportat îngrozită un asalt nesfârşit … Prin cel care ar fi trebuit să fie acolo, deasupra ei, un bărbat posesiv, agresor şi barbar privea nestingherită tabloul de pe perete, vedea florile galbene tremurând prin semimateria transparentă căreia încerca să-i de o formă. Inexistenţa agresorului i se părea deasupra realităţii, paralizantă, trăia o spaimă dincolo de ceea ce i se întâmplase vreodată, de fapt îşi pierduse luciditatea, tot ce se afla în exteriorul fiinţei sale dispăruse, singura prezenţă rămasă, producătoarea unei dureri mai mult imaginate, era falusul acela rece simţit adânc în tot interiorul său… Inexplicabilul o anchilozase, spera ca prin nemişcare să dispară acele senzaţii dezgustătoare, dorea să fi fost doar impresii ciudate, neadevărate. Strânsoarea umerilor devenise dureroasă, iar asalturile o sfâşiere de nesuportat. Nemaiputându-se stăpâni, dincolo de temeri şi teroare, a strigat:
- Opreşte-te, bestie, lasă-mă, spurcatule!
După un timp a putut respira bine, presiunea unei greutăţi invizibile ce apăsa asupra pieptului dispăruse, doar usturimea o sâcâia… Sângera, avea o rupere, violenţa produsese o fisură… Agresiunea se sfârşise printr-un orgasm lung, clar descifrat în ultimelor minute trăite aproape inconştientă. Abia acum începu să plângă, tânguindu-se. Durerile o încredinţau că totul n-a fost o scorneală a dorinţelor ei refulate atâta timp, halucinaţie bolnavă datorată abstinenţei stupide impuse după violul… Şi acum, ceea ce s-a petrecut, ce-a fost? Tot un viol!?...
- Nu mai vreau să fiu violată! Nu, nu mai vreau!...
Cui se adresa?
Imaginea dezgustătoare a trupului „aceluia”, a agresorului cu trup mirosind a transpiraţie, alcool puturos şi tutun o scârbi ca de fiecare dată când îşi amintea situaţia sinistră trăită cu o lună în urmă, reproşându-şi tot de atâtea ori slăbiciunea care o adusese în situaţia de a se supune fără nicio posibilitate de scăpare… Atunci faptele s-au petrecut, măcar în parte cu încuviinţarea ei, fără teama de a fi fost prinsă în capcană… ca o gâscă proastă, beată, sedată şi batjocorită o noapte întreagă! Măcar o plătise, practic se prostituase!... Alungă amintirea, nu-i aducea decât disperare, dovada incapacităţii sale de adaptare la o viaţă normală…
Alungă gândul întâmplărilor trecute, calvarul adevărat tocmai se petrecuse şi era dureros de real. Cât de reale pot fi o ruptură de vagin, vânătăi pe umeri şi muşcături pe sân, toate apărute fără prezenţa cuiva, fără să simtă un bărbat în carne şi oase căruia să-i atribuie violul!? Cine fusese, cine făcuse ceea ce a vrut cu trupul ei şi o înjosise ca pe o vită?
- Bestie, de ce te ascunzi, de ce te foloseşti de forţele întunericului pentru a mă transforma în otreapă de şters pe jos? Nu ai curajul de a te arăta, de a încerca să mă cucereşti, să-mi câştigi simpatia, să mă iubeşti!?... N-ai avea nici-o şansă, avorton fără trup!...
„ -Femeie, taci! Cum îndrăzneşti să mă judeci pe mine? Dacă mai scoţi o vorbă pun să te biciuiască, netrebnico!” Mai întâi Tina nu descifră zgomotul din urechea sa, apoi îl auzi cu întreruperi, ca la sfârşit să-l înţeleagă foarte bine. Nici să respire nu îndrăznea. „Talpa necuviinţei, zăcătoarea păcatului, culmea prostiei, cum vorbeşti fără încuviinţare în faţa unui bărbat, stăpânul tău, înfruntându-l cu neruşinare? Am făcut ce-am dorit şi o voi face întotdeauna când voi avea poftă! Eşti în puterea mea şi nu-ţi dau socoteală. Vrei să vezi ce pot?”
Două palme au năucit-o; pentru câteva minute şi-a pierdut cunoştinţa. S-a sculat din pat repede alergând spre uşă, dar a fost oprită printr-o lovitură în gât care a doborât-o pe podea. Aşa a zăcut aproape o oră.
A plâns şi a bătut fără folos cu pumnii în peretele de lângă pat, furia îi creştea cu trecerea timpului, rememora mereu şi mereu toate câte i se întâmplaseră. Teama s-a ivit ca o idee, a crescut şi a devenit teroare. „Bestia” putea face tot ce voia cu trupul ei, nu i se putea opune… O asemenea situaţie nu putea fi acceptată, nimeni nu-şi manifestase şi nu reuşise să-şi impună superioritatea, îi înfruntase pe toţi, nimeni nu o învingea pe Tina! Cu o excepţie… „acela”… Orele, zilele, trecuseră, nu se răzbunase, nici nu ştia cum, dar îi folosise banii! De data aceasta era dezarmată în faţa „bestiei”.
Scăparea se găsea în alcool sau pastile. Preferă restul de vodkă dintr-o sticlă uitată într-un dulap şi adormi înainte de a se lumina de ziuă.
Nu-şi aminti vreun vis, reveni cu greu la realitate şi se întinse leneşă doar atât cât i-au permis durerea din toate oasele… În oglindă văzu vânătăile de pe umeri, gât, sâni şi coapse, iar usturimea fisurii îi aminti totul… Furia o cuprinse iar, sparse paharul şi oglinda de la chiuvetă, dar nu se linişti, ieşi la fereastră şi respiră aer curat, răcoros, venea toamna şi dimineţile anunţau brumele.

2. Tina găsi cu greu medicul de familie şi înlemni când văzu bărbatul tânăr şi fermecător căruia urma să-i explice o situaţie aberantă… O va crede nebună, nimfomană, o va trimite la neurolog!...
- Sunteţi înscrisă la noi?... Cum vă numiţi? A… Da… Sunteţi a mea!
Se înfurie iarăşi, acest înfumurat o şi vedea…
- Încă nu, domnule doctor! Rămase consternată, negaţia devenise o promisiune, se purtase, iarăşi, ca o gâscă! Ştia că obrajii îi ardeau înroşiţi neverosimil şi voi să plece.
- Rămâneţi pe scaun! Dacă n-am glumi viaţa ar fi…
Tina începu să râdă isteric, era felul ei de a ieşi din situaţii jenante. Instantaneu se calmă şi se auzi spunând detaşată:
- Am fost violată, domnule doctor.
Medicul căută printre hârtii, privi monitorul laptopului, apoi cercetă privirea fetii din faţa lui. Observă liniştea şi lipsa tensiunii, o umbră de zâmbet. Se simţi derutat.
- Poate c-ar trebui să povestiţi pe scurt cele petrecute…
- Nu mă veţi crede, ar trebui să vedeţi!
- Atunci dezbrăcaţi-vă atât cât să văd ceea ce doriţi să-mi arătaţi, dar suficient pentru a face constatarea evenimentului!...
- Trebuia să merg direct la „Medicina legală”?
- Mi-ar fi lipsit ocazia de a vedea…
- Şi mie de a vă putea arăta…
Au râs amândoi. Tina a îndrăznit, s-a ridicat de pe scaun şi, înconjurând biroul, a surprins medicul cu apropierea ei grăbită, iar sărutarea a fost o destăinuire a gândurilor şi intenţiilor fiecăruia. Erau aceleaşi.
- Acum dezbracă-te! a spus el, revenindu-şi primul. Doar pentru consult!...
- Începusem să sper… Tina a chicotit alintându-se şi arătându-şi sânii fermi cu sfârcurile întărite.
- Pentru cineva în situaţia unei presupuse agresiuni ai un moral excelent!
- Trecutul este definitiv, nu se mai poate schimba, concentrarea atenţiei asupra lui este inutilă şi dăunătoare, el va rămâne un fapt oarecare, fără emoţii sau reticenţe aduse în timpul prezent. Mai bine priviţi, domnule doctor, acestea sunt urmele violenţei!... Fizic am fost lezată, dar nu şi moral! A stăpânit trupul meu, dar nu ceea ce este de neatins, sufletul! Uitaţi-vă pe umeri, sâni, coapse… mai am o rupere acolo… dar nu doresc să o vedeţi acum!
- Pot veni după program, am avea timp suficient să cercetăm…
- Ar trebui să vă refuz, să nu par gâscă sau paraşută, dar m-aş lipsi de o stare confortabilă! Într-o viaţă sunt puţine bucurii adevărate, iar dorinţa unei apropieri chiar declarat sexuale, este pentru mine valoroasă. Cel puţin nu încercăm să ne minţim, câteva momente, sper, ar putea fi frumoase! Doar dacă treceţi cu vederea faptul că aseară mi-a fost violat trupul şi am o fisură a vaginului!
- Sunt, cu adevărat, nişte urme clare, nu descopăr o altă cauză decât o prindere puternică şi forţată. Cum s-au petrecut faptele?
- Chiar dacă acum câteva minute am fost exuberantă, nu voiam să scap ocazia… În restul timpului par scorţoasă, chiar nesuferită. Nu sunt o pradă uşoară, dar când se întâmplă… atunci nu mai am apărare. Vorbesc mult, doresc să fiu convingătoare, trăiesc mereu cu impresia lipsei de elocvenţă. Mă feresc de situaţiile periculoase, de cele în care aş fi fără apărare şi o victimă sigură. În general sunt cunoscută ca o femeie pragmatică, raţională şi… inteligentă.
- Vrei să te concentrezi asupra evenimentelor de ieri seară?
- Nu mai pot amâna… Risc enorm, dar sper să mă crezi… Povestea mea este reală, dar incredibilă, nu s-a scris şi nu s-a relatat niciodată. Nu te enerva, nu bat câmpii, mă tem să spun… Repet, este adevărat tot ce vei auzi… Făcusem baie, venisem de la o petrecere, nu băusem mult şi nu găsisem pe nimeni interesant… Am opt luni de abstinenţă, domnule doctor, fără un orgasm veritabil în braţele unui bărbat, crede-mă, chiar devine nesuferită folosirea, mereu, numai a instrumentelor! După baie, spuneam, am fost atacată, mi s-a smuls prosopul din jurul taliei şi toate s-au petrecut aşa cum bănuieşti…
- Cum a intrat în camera ta?
- Când stau în pat, uneori, fără să citesc, atunci privesc tabloul de pe peretele opus. Un tablou cu flori galbene, garofiţe, multe! În tot acel timp, atunci când eram maltratată, vedeam şi număram garofiţele galbene din vaza albastră, cobalt. Vedeam… Adică nu era nimeni, nu intrase nimeni, dar prezenţa era efectivă şi foarte dureroasă, am o rupere de vagin…
- Din spusele tale am crede că te-a violat o fantomă!
- Să nu mă trimiţi la psihiatru, nici la neurolog! Nu mi-am dat seama cine a fost… dar poţi să constaţi singur, nu mint!
- Este nemaiauzit! Îmi faci o farsă?
Au analizat faptele şi au încercat să le priceapă, dar ele au rămas nedezlegate. Singura clarificare a fost adresa garsonierei şi ora la care urma să vină la Tina
- Vom relua cercetarea în tihnă fără a fi presaţi de ceilalţi pacienţi de la uşa cabinetului, spuse el preocupat.
- Atunci vom adânci investigaţia, afirmă Tina cu subînţeles neobservat de medic.
- Nu înţeleg de ce nu te-ai dus la Poliţie? Ar fi fost treaba lor!
- Mă vezi culcându-mă cu sectoristul?
Urmează 2/4

Vizualizări: 116

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor