- Peste munți și peste dealuri timpul calcă și încalcă

Orice regulă a lumii... Doarme leneș sub o salcă,

Se oprește pe potecă să se joace c-o-ntrebare,

Alte ori purtat de vrajă are chef de-o-mbrățișare.

 

Nicio iarnă nu-l învinge, nici zăpada nu-l atinge,

Totuși, vezi și tu, iubire, peste sate ninge... ninge

Și ne-acoperă ninsoarea parcă lumea se sfârșește,

Sub troienele din suflet noaptea crește și descrește.

 

E departe ziua-n care peste verdele pădurii

O să calc desculță seara. Zâmbetul din colțul gurii

Ți-l voi dărui, te-asigur... Doar puțin mai ai răbdare

Că sub salcia-nflorită timpul va dormi la soare.

 

- Timpul trece prin perdeaua nopții, plină de paiete,

Pe sub genele pădurii, e flămând și-i este sete,

Devorează ce-ntânlește, amintiri plăcute, ore

Ce și-au împlinit magia, devenind multicolore.

 

Iarna poleiește drumul cu argint și printre ghețuri

Lama gerului, prelungă, taie plapuma de cețuri,

Eu pășesc din viață-n viață, condamnat la nemurire,

Și mi-e tâmpla grea de vise făurite-n doi, iubire.

 

Nu disper, sfidez răceala nopților de agonie

Depănând la gura sobei ani întregi de poezie...

Că prezentă ești în toate cele care mă-nconjoară

Și mai e puțin, iubito, și-o să fie primăvară!

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor