TESTAMENT PROVIZORIU



Nu cred nici cât o cirtă în trecut


Iar viitorul e mâncat de vârolaci;


În atmosfera tulbure, pe vii, de draci,


Va fi şi eu de-aci curând ca să mă mut...



Să număr nucile uscate să le sparg;


Şi dacă miezul lor e însuşi mucigaiul?


Să leg de nucul verde încă un catarg,


Mi-ar istovi priponul lui celest alaiul?!



Nu ştiu nici clipa nici împrejurarea


Nu ştiu cât merită pe-aici să mai rămân;


De bunăvoia rugăciunii să-mi lungesc cărarea


Aş mai putea să fiu pe viaţa mea stăpân.



Oh, fenomenul a trecut pe lângă noi,


Şi de cerneala lui se înegrise marea...


Or, Marea Neagră s-a si limpezit de ploi...


Aceastea-s Întrebarea şi Mirarea (?!)...






ION MURGEANU,


5 novembre 2010, 9h



Vizualizări: 65

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor