The Girl of the Golden West” („La fanciulla del west”) Giacomo Puccini

Dupa insuccesul cu „Madama Butterfly” Puccini devine mai circumspect si mai exigent cu sine insusi, astfel ca urmatoarele opere apar intr-un ritm mai lent, unele dintre ele marcand vizibile tatonari si cautari, mai putin in directia redimensionarii si reevaluarii mijloacelor de expresie (melodie, armonie, procedee simfonice) cat mai ales in alegerea subiectelor si tratarea lor din punct de vedere dramaturgic. In acea perioada Puccini era casatorit cu Elvira Gemignani, vaduva unui negustor din Lucca, cu care compozitorul a avut un fiu, Antonio, nascut in 1896. Familia a trait pana in 1921 in casa din Torre del Lago pe care Puccini a achizitionat-o in 1891.




Cand Puccini a mers in America in 1907 pentru a fi prezent la repetitiile si premierile a patru dintre operele sale, la Metropolitan, era in cautarea unui nou subiect pentru urmatoarea sa opera asa ca a profitat de situatie si a mers sa vada cateva piese inclusiv trei ale lui David Belasco printre care si „The Girl of the Golden West”(Fiica vestului de aur). Povestea vestului l-a impresionat pe Puccini, iar dupa ce prietena sa Sybil Seligman i-a tradus-o in limba italiana, compozitorul s-a hotarat sa o foloseasca drept subiect pentru noua sa opera. In acea vreme unul dintre vechii sai libretisti, Giuseppe Giacosa, murise iar cu celalalt, Luigi Illica, se certase. Asta l-a facut pe Puccini sa angajeze un nou colaborator, Carlo Zangarini. Cu toate acestea Zangarini a scris doar doua acte astfel ca Puccini a trebuit sa-i ceara ajutorul lui Guelfo Civinini, care a scris al treilea act conform sugestiilor date de compozitor si a revazut tot ceea ce scrisese Zangarini. Muzica a fost gata in iulie 1910, iar Puccini si fiul sau Antonio, au plecat la New York pentru premiera, care a fost un mare succes.
Si totusi aceasta opera, drama in trei acte, considerata de Puccini drept una dintre cele mai reusite creatii ale sale, nu s-a impus si asta datorita dramaturgiei modeste si a situatiilor scenice mai putin interesante. Nu doar dramaturgia ci si muzica acestei opere dezvaluie o slabire a inspiratiei melodice, cu toate ca unele pagini sunt realizate in stilul caracteristic puccinian (partitura eroinei principale si cea a lui Dick Johnson), alaturi de unele intonatii specificie cantecelor spirituale ale negrilor ce au determinat obtinerea unor armonii noi, indraznete.




„La fanciulla del west” este o opera in care abunda corurile barbatesti (mai ales in actele extreme) intr-o tratare polifonica, maiestrita, o opera cu doar doua roluri feminine (Minnie si Wewke), opera in care partida simfonica se individualizeaza, aproape detasat, de muzica vocala conceputa intr-un stil melodic cvasi-parlando; deci o opera cu numeroase calitati, dar cu un destin vitreg, aparitiile sale fiind destul de rare.



Vizualizări: 75

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe August 1, 2010 la 4:40pm
Iti multumesc Cristina pentru acest moment muzical creat. Felicitari pentru initiativa aducerii acestor detalii si a pieselor muzicale in prim plan!
Comentariu publicat de claudia hering pe Iulie 31, 2010 la 12:23am
Muzica buna nu se poate nega si totusi ,pina si Puccini a avut insuccese,ceea ce demonstreaza...despre gusturi si culori sa nu vorbim.Inca o data felicitari
Comentariu publicat de adri pe Iulie 30, 2010 la 4:23pm
Multumesc pentru prezentarea operei si felicitari! Asteptam si alte postari !
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Iulie 30, 2010 la 7:51am
CRISTINA,NE LUMINEZI SUFLETUL!MULŢUMESC!
Comentariu publicat de Emil Staicu pe Iulie 30, 2010 la 2:04am
a (scuze) nepotul meu de 11 ani ce este in vizita la mie. Bunule ce muzica este si asta?. Si scoate un I pod si imi pune ce credeti Parazitii. Ei vezi asta este muzica bunule. Am ramas fara cuvinte. Ce sa il mai inavat eu despre arta asa cum aveam de gand.
Comentariu publicat de Emil Staicu pe Iulie 30, 2010 la 1:59am
Pacat ca incet incet ,dar sigur, ne indreptam in subcultura. Si asta datorita mass mediei. Adevarat ca suntem puti care mai avem curajul sa spunem nu subculturi,dar masa merge inainte in turma.Acum cateva zile ascultam Bach ma rog chiar a 7 a si ma intreab
Comentariu publicat de HALAS ELENA DORINA pe Iulie 29, 2010 la 11:47pm
Comentariu publicat de HALAS ELENA DORINA pe Iulie 29, 2010 la 11:45pm
Comentariu publicat de ofelia pe Iulie 29, 2010 la 11:45pm

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor