picură toamna cu lacrimi de crocodil

prin fiecare ochi de ploaie

simt umezeala în versuri

cum mă doare timpul

când dezlipește timbre

de pe scrisorile expediate la post restant

când poștașul trage în noi

cei care l-am iubit de câte ori ne-a bătut în fereastră

vrea să ne-nchidă porțile spre cer

să ne amputeze aripile poleite cu metafora zborului

bâlbâind

adresant necunoscut

 

tună cu-atâta înverșunare

cu vocea răgușită

să nu-i recunoaștem profilul

 

nu poate visa

în cizme colorate cu noroi

nu poate descifra inscripţiile cu graffiti

de pe buzele inimii mele

„my soul is painted like the wings of butterflies”

 

las câinii să latre la lună

oricum n-o pot atinge

 

te prind de mână

ca pe o vioară de sâni

să ne contopim piepturile într-un singur pendul

silabisind în același ritm

 

„the show must go on”

***

vin ştiri despre seisme devastatoare

faliile se prăbuşesc sub greutatea durerilor stratificate

dar eu sufăr de amnezie

 

nu-mi amintesc decât momentul acesta

îndemnul meu cotidian

visează-mă astăzi

mâine ar putea să se pună cenzură pe emoţie

şi voi rămâne cu ferestrele inimii închise

până vei învăţa să-mi rosteşti numele din nou

 

oamenii nu-şi mai scriu scrisori

iubire

poşta a intrat în faliment

poştaşul cu toate frustrările lui

s-a angajat la curieratul rapid al bârfelor de provincie

să nu-l condamnăm

supravieţuieşte mizer hrănindu-se din gunoaiele lumii

 

noi am reinventat apusul violet al acestei seri de octombrie

când tu aluneci tăcut pe glossul nud al buzelor mele

să te pot rosti târziu ca pe o rugă

 

fairy tales of yesterday will grow but never die 

 

ioan grigoraș & liliana trif 

Vizualizări: 64

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor