te-am zărit desculţ printre stele,
eu zburam cu porumbeii prin alb,
tu le ţineai în palmă inima
şi-i îndemnai să strălucească,
ei se întorceau într-un cântec
şi-ţi promiteau că vor fi veşnici.

altădată te odihneai sub lună,
o întrebai cum se văd golgotele
cu multe cetăţi,
ţi-a desenat un munte de sare
care îmbrăca sufletul,
am alegat să mă conving
dar am găsit un lac de dor
între două zile.

de-atunci sunt călătorul
uitat într-un izvor fără identitate,
pe umerii mei curcubeul a pictat o culoare,
când mă vor striga ploile
îmi voi învăţa numele întreg
apoi îl voi dărui dimineţilor,
iar dimineţile toate, ţie!

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gina Zaharia pe Octombrie 8, 2011 la 9:04pm
am încercuit diminețile  în grabă dar m-am întors în călătorul fără identitate să-i îngenunchez tăcerea
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Octombrie 8, 2011 la 7:46pm
uitat într-un izvor fără identitate am ale(r)gat să mă conving... că vor fi veşnici.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor