viitorul care tocmai a fost înghițit
în care nimeni n-ar mai ajunge acasă
și după mii de crengi o lume fugară
ceara suavă a după-amiezii
și liniștea ușoară ca o mătase
despre cum ar fi putut să fie
viitorul care tocmai a fost înghițit


1.viitorul care tocmai a fost înghițit

mai este timp pentru o cafea pentru nori
chiar pentru o furtună de vară
mai este timp
cine rămâne cine pleacă uite
și regina nopții s-a închis în sine
ziua a curs ca laptele s-a așezat mai bine
cum se așază praful spulberat pe drum
mai este timp pentru acum
gurile vântului s-au potolit
guri de vânt
zbor întrerupt și căderi
umbra gândului la pământ
îndoieli
viitorul care tocmai a fost înghițit

2.în care nimeni n-ar mai ajunge acasă

toată iarna ghemotoace de lumină albă
se deschideau ca florile
într-o fereastră ascunsă de țipete
aceea ar fi trebuit să fie casa mea
le spun tuturor că am avut o casă în care juca lumina albă
așa o scot din anonimat din frigul iernii din desenele copiilor
apoi am tăcut devenise o poveste bizară
cum că acea casă a fost decorată în stil gotic și goticul
nu-i decât o peșteră instelată
de ce nu am cerut despăgubiri e un astfel de stil
în care nimeni n-ar mai ajunge acasă

3.și după mii de crengi o lume fugară

bine se ridică peștele din apă
vin orele proaspete pe furiș
și după mii de crengi o lume fugară
bine se ridică peștele din apă
și pescarul face noduri în zare
ascultă înăuntru și în afară
timpu-și deschide toate ferestrele
râul îi așază înainte culcuș plutitor
4.ceara suavă a după-amiezii

aceeași aplecare a trupului
inima mea tresaltă
aruncându-și bobii vii în cuvinte
aceeași alunecare spre seară
cum păsările în zbor cerul îl înclină
și ceara suavă a după-amiezii curge pe pământ
m-am întors acasă și am văzut cuibul berzelor
și un colț verde de duminică

5.și liniștea ușoară ca o mătase

când zilele trec iute
strivesc pe sub călcâie forme noi
dar sunt și amintiri despre liniște
dacă vreau să-mi afund fața în ele
e o părere numai
și ar fi mai bine să nu scriu chiar totul
unora nu le place să privească în lucitoare ape
în palide muzee ale naturii
unde se deschid insectare
cu libelulele verzi și fluturi neclintiți
și liniștea ușoară ca o mătase
alunecă pe marmuri

6.despre cum ar fi putut să fie

de mână să ajungem în grădină și să fie grădina
cu pitici cu toate apoi
un clopoțel care să sune dintr-o biserică de floare
apoi câteva vorbe din Paler
”am învăţat că nu contează ce ai în viaţă ci pe cine ai”
și că lumea nu se va opri în loc
despre cum ar fi putut să fie



despre cum ar fi putut să fie
viitorul care tocmai a fost înghițit
în care nimeni n-ar mai ajunge acasă
și după mii de crengi o lume fugară
ceara suavă a după-amiezii
și liniștea ușoară ca o mătase
despre cum ar fi putut să fie

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor