părea că nu mai are timp şi a stat. A stat

din clipa în care cutia poştală, îmi ţinea

un aviz. Avizul în care erai tu, să merg  

la poştă şi să ridic coletul. Nici nu ştiu  

cum am ajuns şi te ţineam în braţe. Abia

când

am privit

limbile ceasului

că se mută, mi-am dat seama. Era o carte.

Dar o carte cu o frântură din tine-

sufletul meu în ea.

Aleargă acum timpul ştiind că eşti cu mine

şi eu nu ştiu să am cuvinte

să te povestesc,

să te cunoşti. Ştiu doar să-ţi spun

să te priveşti (înlăuntrul tău),

să laşi lumina

să-mi inunde cerul

şi

vei afla

cum îmi iubesc

întregul.      

Vizualizări: 85

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor