Președintele Clubului Tirbușonului era destul de surescitat după călătoria ce o făcuse în decursul zilei pentru a ajunge în satul Menerbes, localitate situată între Cavaillon și Apt, acolo unde era situat Muzeul Tirbușonului, la numărul 84. Simțea și povara responsabilităților sale sporite după ce fusese ales, săptămâna trecută, președinte provizoriu al Confreriei Companionilor Tirbușonului.

Părăsise sediul din Durolle 63 din Saint Remy, capitala mondială a sfredelelor de tirbușoane artistice, cu gândul de a ține un cuvânt de deschidere obișnuit pentru asemenea ocazii, cum ar fi redeschiderea pentru public a Muzeului Tirbușonului. În drum spre Menerbes își amintise de copilărie, de primul său tirbușon și apoi de al doilea, mai frumos, de primele demersuri ca simplu colecționar, de pasiunea care îl dominase în tinerețe în legătură cu aceste obiecte și apoi de pasiunea pentru altceva, mai înalt, mai spiritual, profund cu adevărat, pasiunea pentru Absolut, care era legată de dragostea sa pentru acele obiecte elegante.

Ca reprezentant al colecționarilor de tirbușoane din întreaga lume și fiind cel mai important consultant al somelierilor și al producătorilor renumiți de produse de gen din Europa, simțea pe umeri greutatea misiunii pe care Samuel Henshall, primul inventator al tirbușonului în 1795, neamțul Karl Wienke, inventatorul tirbușonului cu un singur levier în 1882, englezul necunoscut care a fabricat primul tirbușon dublu aripat și Edwin Walker, americanul care a realizat "Clopoțelul lui Walker", tirbușonul publicitar, i-o încredințară, de a duce mai departe evoluția acestui obiect, simbol al rafinamentului deosebit.

În fața presei, a vizitatorilor și a oficialităților prezente voia să țină un discurs în care să prezinte revelația pe care o avuse cu mulți ani în urmă când înțelese că tirbușonul nu este doar un simplu obiect ci simbolul căii de cercetare a Absolutului. Tipul de tirbușon, forma, mărimea, funcționarea, materialul din care era construit, obiectele pe care le avea ca accesoriu, constituiau indicii ale unui drum către Absolut, pe care doar un inițiat putea să-l urmeze. Drumul avea două sensuri: dus, care era întotdeauna cel mai ușor și avea același principiu, spirala și întors, care era mai dificil, necesita efort uneori, putea duce la eșec și întotdeauna rezultatul era dopul, misterul sau bariera pusă de Absolut înaintea noastră pentru a se potența pe el însuși. Dacă ajungi să scoți dopul, indiferent cum, Absolutul este prezent în fața ta dar ți se dezvăluie treptat, după îndelunga relație cu el și după ce a pătruns în tine prin toate simțurile, astfel încât să îl percepi deplin. Abia atunci înțelegi Totul, ești în relație cu Universul și lumea se învârte, esti Haos, totul e tulbure dar, în același timp, deplin.

Președintele își amintea de primul său tirbușon, cu o elice simplă, din lemn și un sfredel în formă de coadă de purcel. Calea către Absolut era uneori dificilă căci sfredelul se înfingea oblic și drumul înapoi era și mai anevoios deoarece necesita forța tinereții. Era greu de scos dopul și atunci trebuia să se ridice în picioare, să strângă butelia între genunchi și să tragă cu putere. Pe atunci încerca să scrie poezii dar cuvintele le găsea greu, metaforele nu se potriveau, sensul devenea opac și pentru interpretare trebuia forță. Al doilea tirbușon, pe care l-a primit în dar, era mai tehnic. Fixa gâtul sticlei și sfredelul intra perfect perpendicular iar scosul dopului era simplu: apăsa pe cele două aripi și ieșea automat. Pe atunci, deja călătorea degajat pe aripile poeziei, citind și simțind beția abisurilor spre care îl îndrumau marii poeți.

A urmat o perioadă în care nu a mai avut tirbușon. Nici nu îi simțea lipsa. Erau anii înflăcărați în care voia să răstoarne valorile și să zguduie din temelie Absolutul. Nu proceda cu eleganță ci ca un barbar. Introducea dopul înăuntru. Uneori se rănea dacă folosea obiecte prea ascuțite. Aceasta era atunci când nu îl interesa să dezlege misterul care potența Absolutul ci voia să înghită direct Absolutul, cu mister cu tot. Dar misterul ramânea acolo și Absolutul avea gustul misterului așa cum vinul avea gustul dopului.

Altădată încerca să devalorizeze misterul și introducea în dop un șurub cu o șurubelniță și apoi îl scotea cu un clește. În alte ocazii, misterul urma să fie batjocorit, distrus, hăcuit cu un cuțit care se introducea în dop și apoi, prin mișcări stânga-dreapta era scos. Prin viclenie se poate dovedi că misterul nu este chiar așa de mare, așa că introducea o bucată de sârmă pe lângă dop și încerca să îl prindă în cârlig și să îl scoată. Au venit și perioadele în care se concentra direct asupra Absolutului pentru a se elibera el însuși de misterul care îl protejează. Astfel, înfășura butelia într-un prosop și apoi o lovea tare, perpendicular, de un perete sau de un copac. Dopul ieșea prin presiunea exercitată dar uneori nu se întâmpla așa. Absolutul este atât de nepătruns încât nu poate fi atins decât prin căi specializate, simbolizate de diverse tipuri de tirbușoane. În caz contrar, dacă încerci să îl cucerești prin forță, totul se întoarce împotriva celui care a încercat. Așa i s-a întâmplat când a izbit butelia înfășurată în prosop de un perete, spărgându-se fiindcă nu era de rezistență.

Tot în acea perioadă revolută, deși aparent uitase de tirbușon, acesta îl însoțea inconștient în toate demersurile. Îi plăceau femeile cu bucle tirbușon. Când avea un contact intim cu o domnișoară, prefera poziția tirbușonului pentru a atinge Absolutul. Nu de puține ori, a ratat câte o întâlnire romantică pentru că nu reușea să desfacă o sticlă de vin fără ajutorul tirbușonului. Când mergea pe munte, prefera să facă rapel pe un jgheab în formă de tirbușon astfel încât, de câteva ori, a riscat și a fost aproape de Marele Absolut. A revenit la prima sa dragoste, tirbușonul, după ce a avut nevoie de el pentru a desface o nucă de cocos. Acea împrejurare l-a făcut să își pună întrebarea fără răspuns, dacă Absolutul se găsește și într-o nucă de cocos.

A urmat o perioadă în care tirbușonul a fost doar tolerat. Era doar o parte componentă a unor ustensile multifuncționale care cuprindeau și desfăcător de capace, lingură de înghețată, decojitor de legume, presă de usturoi, feliator de pizza, desfăcător de conserve, spărgător de nuci, cuțit, furculiță, linguriță, foarfece, fierăstrău, ac de cort, pensetă, scobitoare și altele. Acesta era pentru mulți, semnul că el începuse să aibă un evantai de preocupări, dintre cele mai diverse și că nu mai considera o prioritate cucerirea Absolutului ci doar unul din demersurile specifice omului și nimic mai mult.

În ziua în care a cunoscut-o pe ea, femeia de care s-a îndrăgostit, a făcut cunoștință și cu el, tirbușonul cu formă de domnișoară cu talie suplă, cu gât lung, cu chipul jumătate alb, jumătate negru și care era de tipul dublu aripat și stătea stingher într-o vitrină. Atunci a înțeles că dragostea este calea către Absolut. Femeia este și ea ca o butelie de vin, are ambalaj frumos sau mai puțin frumos, în funcție de casa producătoare, și care poate, sau nu, să fie înșelător. Înăuntru poate exista o licoare albă, fină, roșie, arzătoare sau roze, răcoritoare, mai veche și licoroasă sau abia fermentată, mai dulce sau mai acră, cu aromă nobilă sau de casă și care, fără excepție, te amețesc și îți provoacă plăcere.

Când a înțeles că atunci când înlături dopul, misterul, vinul se casează dacă nu îl astupi repede la loc, atunci a căutat și alte tirbușoane care să deschidă alt Absolut. Atunci a descoperit un tirbușon spectaculos, elegant, de dimensiuni reglabile, făcut manual, din oțel japonez și lemn de abanos, într-o cutie elegantă de piele, cu pluș albastru imperial, prevăzută cu o curea cu clamă ușor de manevrat, cu loc de felicitare, cu foil cutter inclus, detașabil, spirală de rezervă. Acest tirbușon era culmea eleganței dar și a tehnicii deoarece scotea dopul de plută dintr-o singură mișcare. Apăsai, spirala se rotea și apoi dopul era tras automat. A înțeles că știința este calea spre Absolut. Este o cale elegantă, curată, care funcționează numai cu certitudini și care poate revela toate secretele Universului doar prin cunoașterea celei mai mici particule ale materiei sau prin cunoașterea anti-materiei. Printr-o singură descoperire, Absolutul va fi revelat. Misterul va fi devoalat în plus și cu ajutorul cutterului care dă deoparte pojghița de limbaj de pe suprafața lui. Dacă burghiul spiralat se va rupe atunci va fi înlocuit cu altul așa cum știinta are întotdeauna soluții de rezervă.

A descoperit apoi că spirala tirbușonului nu trebuie să fie mai lungă decât lungimea dopului, adică misterul nu trebuie să fie depășit de tehnica de cercetare. Misterul zeilor nu va putea fi niciodată destupat cu un burghiu atât de mare precum telescopul Hubble. A mai descoperit că uneori, în cucerirea Absolutului, trebuie să te fixezi bine de ceva pentru că ceea ce descoperi ar putea să îți depășească posibilitățile de înțelegere, așa că a început să folosească des un tirbușon cu dispozitiv de prindere de suprafețe plane.

Regele tirbușon a apărut în viața lui atunci când toate încercările de a cuceri Absolutul îl dezamagiră. Atunci a înțeles că misterul trebuie dezlegat pentru descoperirea Absolutului dar aceasta se face doar prin potențarea lui, prin accentul pus mai mult asupra lui și prin grija față de el. Astfel, Regele tirbușon, filosofia, avea un corp telescopic reglabil pe înălțime pentru a se potrivi oricărei dimensiuni a buteliei. Regele înconjura butelia dar mai ales gâtul buteliei cu corpul său, la fel ca un șarpe viclean și seducător. Câteva manete și pârghii puteau fi declanșate ușor și cu o mișcare amplă pentru a scoate dopul cu delicatețe. Un cuțit cu șase discuri scotea cu precizie capișonul de limbaj de deasupra misterului. Ceea ce conferea măreție acestui tirbușon era finisajul special al spiralei care prevenea deteriorarea dopului, al misterului. Regele tirbușon era măreț și sumbru fiind din metal și plastic dur.

Protejarea mediului și ecologia au fost căi pasagere de căutare a Absolutului așa că atunci l-a însoțit un tirbușon cu un singur levier de forma unui papagal roșu cât și un tirbușon dublu aripat de forma unui pinguin. Când nu l-a mai interesat să caute Absolutul ci doar să-l cerceteze cu ajutorul filosofiei analitice, atunci a umblat la el tot timpul cu un tirbușon cu termometru încorporat, care măsura tot timpul temperatura buteliei.

A existat și o perioadă romantică, rustică, ce a însemnat întoarcerea sa la natură, la munca pământului și a organizării agricole. S-a retras în sud-est, pe malurile râului Durolle, la Thiers. Acolo, în marele centru de manufacturare al cuțitelor l-a cunoscut pe maestrul sommelier și colecționar de cuțite Guy Vialis care a realizat tirbușonul Chateau Laguiole, atât de elegant și atât de robust, cu un mâner grațios, cu încrustații pe coloană. Tirbușonul include simbolul albinei forjate. El este manufacturat dintr-o varietate de tipuri de os, corn si lemn. Văzând acel tirbușon a înțeles bunul gust și arta de a trăi, calea adevărată spre Absolut.

A devenit domn atunci când s-a însoțit de o cutie din lemn, în care se afla, pe lângă un tirbușon elegant, gulerul, dopul si pâlnia. Atunci a devenit rafinat și a început să-i servească pe alții din preaplinul Absolutului folosind pâlnie pentru a picura frumusețe, dop pentru a imprima cu discreție misterul și guler pentru a semna distincție. În preajma caselor de Monaco si Monte Carlo a purtat ca pe o bijuterie tirbușonul "limonadier" cu formă de trabuc înmuiat în coniac de bună calitate, având oțeluri cu curbe și muchii înnobilate.

Când drumul care ducea spre Absolut i s-a părut mai important decât Absolutul însuși, atunci și-a îmbrăcat mânerul tirbușonului în corn negru, în corn de taur din Aubrac, în os, fildeș, aur, argint, bronz, lemn de cireș, abanos, porțelan sau colți de facocer. Gulerul l-a făcut din argint sau oțel strălucitor. Suportul l-a făcut din argint masiv, vechi și i-a încrustat un loc pentru odihna dopului ușor de plută, misterul. L-a accesorizat cu un inel pentru șervete pentru că acestea vor putea fi folosite pentru a șterge sângele, lacrimile și sudoarea efortului. I-a mai adăugat o pensulă pentru ștergerea prafului de pe gulerul și gâtul buteliei, pentru că resturi și urme ale disoluției în Absolut, vor exista întotdeauna. Pentru a nu complica inutil funcționarea, a folosit numai tirbușoane "barehead", cu un singur guler la capătul din față. Totul a fost depus într-o cutie de șah, din lemn de abanos, plușată cu catifea, ca o invitație la strategie și solemnitate. Era încredințat că nu tehnica cu care călătorești este importantă ci modul în care îți înnobilezi cărarea. Pentru a marca faptul că e doar el cu el însuși în acest demers, și-a gravat cu laser și și-a individualizat fiecare piesă în parte.

A căutat Absolutul prin arta și atunci a folosit tirbușonul cu acordeon cu zig-zaguri metalice care îi aminteau de acordeonul cu care își încânta uneori publicul dar mai ales pe el însuși. A sculptat mânere pentru tirbușoane, copilași, zeități, clovni, soldăței, de sub burta cărora porneau sfredele lungi, spiralate. Era un omagiu adus artei ca și cale consacrată spre Absolut. A deținut un tirbușon în formă de turn medieval într-un moment al vieții când încerca să se apere de Absolut. Tot în acea perioadă purta un tirbușon cu cheițe, probabil pentru că încerca să-și deschidă calea spre el însuși. Mai apoi, în mână i se vedea un tirbușon cu mâner în formă de pumă feroce pentru că atunci voia cu orice preț să vâneze Absolutul. Tirbușonul cu presiune de aer l-a folosit foarte puțin timp pentru că atunci spera să grăbească scoaterea dopului sau dezlegarea misterului. Când a crezut că este deținătorul Absolutului, că este cel care decide care muritor are acces la el și care nu, cel care răzbună și pedepsește pe cel ce nu are respect pentru Mister, cel care răstoarnă orice bariere, atunci în casa lui trona un mic tirbușon negru care-l reprezenta pe zeul scandinav Thorr.

Când a primit cadou, de la un prieten glumeț, un tirbușon-farsă care avea sensul de răsucire al spiralei, invers decât cel obișnuit și când a văzut că el este perfect funcționabil în dauna ciudățeniei lui, atunci a avut revelația timpului. Nu își dăduse seama până atunci că sensul firesc de răsucire al unui tirbușon obișnuit este cel al acelor ceasornicului. Deci Absolutul și Timpul se află în interdependență. Sensul invers de răsucire reprezintă întoarcerea în timp. Din acel moment a început să respecte și să studieze Istoria. Din acel moment, până astăzi, a început să poarte tirbușonul de fier forjat cu mâner simplu sub forma unei cheițe reprezentând blazonul Confreriei Companionilor Tirbușonului care ilustrează cei doi lei care flanchează Regele Tirbușon și coroana sa.

A înțeles din studiul istoriei de ce grecii din Antichitate nu au reușit să cucerească Absolutul. Absolutul nu se putea eterniza căci era dus în desuetudine de fiecare nouă Academie care se înființa și care răsturna vechea ordine și dorea să instaureze alta nouă. Tot atunci, vinul nu se putea matura în recipientele de care se dispunea, amforele de lut sau butoaiele de lemn. Cu câteva secole în urmă, Absolutul nu te putea turmenta căci avea altă structură care avea legătură cu glorificarea trupului uman. Trupul uman era perfect dacă era sănătos și dacă mirosea frumos. Deci Absolutul era ținut în recipiente de medicamente sau de parfumuri. De ce Absolutul era protejat de recipiente atât de mici? Pentru că la el nu aveau acces decât foarte puțini inițiați. Astăzi fiecare om are acces spre Absolut. Misterul era și el redus așa cum dopurile sticluțelor era minuscul pentru că acei puțini care aveau acces la Absolut se inițiaseră deja în Mistere. Pentru ei și tirbușonul era minuscul.

Tirbușonul a însoțit Marele și Eternul Absolut la începuturile inventării lui. Erau vremurile dintâi și oamenii nu aveau acces decât la acest Absolut. Era un instrument cu care armurierii scoteau gloanțele semănătoare de moarte, blocate în armă și curățau muschetele.
Nici în anii ce au urmat, calea către Absolut nu se făcea cu tirbușonul ci cu sabia. Soldații francezi desfăceau șampania de pe cal, din mers, cu sabia. Lovitura era aplicată unei sticle înclinată la 45 de grade, de jos în sus, de-a lungul recipientului și dopul ieșea împreună cu gâtul sticlei. Sticla era anterior răcită o zi întreagă astfel încât să nu se sfărâme la tăiere. Calea spre absolut a fost uneori brutală dar plină de rafinament. Nodul gordian s-a tăiat secole de-a rândul doar cu sabia.

După ce se scoate dopul cu tirbușonul, ce rămâne? Absolutul. Absolutul poate să te dezamăgească deoarece poate fi maderizat, oxidat, au mai trecut și alții prin experiențe asemănătoare când tu credeai că ești unicul. Absolutul poate fi tulbure și cu depuneri și atunci trebuie sa aștepți pentru limpezire. Absolutul poate fi înțepător, a fermentat prea mult și ai ajuns prea târziu. Absolutul poate mirosi încă a mister, poate să fie îmbibat de mister pentru că nu te-ai oprit mai îndelete asupra lui. Absolutul poate fi prea rece, prea cald, prea la temperatura mediului, nu este adaptat trăirilor tale. Absolutul poate fi prea vechi și atunci este cazul să fi trăit în altă epocă, în alt timp pentru a-l gusta pe îndelete. Putem amesteca Absoluturi dacă nu suntem chibzuiți și atunci nu mai știm ce este Adevărul, ne tulburăm prea mult și ne cufundăm în Haos. Cu Absolutul trebuie să ne acomodăm treptat, să simțim aromele fine și apoi tăria.

De toate acestea și-a amintit Președintele Clubului Tirbușonului și al Confreriei Companionilor Tirbușonului în drum spre Muzeul Tirbușonului din satul Menerbes. În fața vizitatorilor, a presei, a oficialităților și a prietenului său, directorul muzeului, nu putu decât să cânte un cântecel:

"Sunt "Traifort" - Trage tare,

sunt "Debouch tout"- Destupă tot,

sunt "Pomelkophile"-Cel ce iubește scoaterea dopului,

Veți afla totul despre Tirbușon: cel mare, cel mic, cel urât, cel frumos..."

Vizualizări: 121

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor