Cred că am să mă culc puțin

Cu capul pe pleoapa ta uriașă

Din satin, cu nervuri albastre

Pe care am încercat să le descifrez

Dar mi-a dat un patru întors și doi de X

 

Mai bine alergăm ca doi îndrăgostiți

Pe pășunea verde de sub piscul înzăpezit

Unde s-a inaugurat un fast-food

Fiecare în mână cu o porție de cartofi

Și pahare mari de suc și zburdăăăm...

 

Se spune că mi-ai întors camera pe dos

Precum securiștii de pe timpuri

Care ne țineau părinții peste program

La ședințe de partid sau ședințe cu învățătoarea

Dar nu e nimic căci e soioasă

Are pereții mucegăiți și mobilă veche

 

Ar trebui să îți ofer un inel

Dar l-am scăpat după pian

Și aș vrea să știu să cânt la el

Ca să îți compun o bagatelă

O bijuterie mică, imaterială

Dar eu nu sunt Ludwig

Deși tu, trebuie să fii măcar o dată Theresa

 

Hai să dăm cu zarurile

Cu două zaruri roșii

Ținute între zece unghii roșii

În total douăsprezece

Și dacă iese șase-șase

Avem un an de nemurire

Dictată de destinul aleatoriu

 

Și facem expoziții de artă

Din mezeluri diverse și castraveciori

Sau cu camere pline de sânge din bulion

Care ilustrează crime celebre

Cu care să-i scandalizăm

Pe toți pionierii, ocrotitori vajnici ai pinguinilor

 

Dar timpul trece și veverița din cușcă

A adormit cu capul pe roată

Ca un prizonier lăsat să aștepte la interogatoriu

Vechii turiști încă stau cu capul

În nisipul de astă vară, acum rece

Dobermanul a apucat între fălci

Mâna hoțului, și nu știe ce să facă

Eu mă fac că citesc

Dar ascult la căști sunetul mării

Iar ție ți-au rămas prinse în ciment

Tocurile de la pantofii de gală

 

Tiptil, în picioarele goale

Te duci să le încurajezi

Să învețe canto, pe surorile Cenușăresei

Iar eu mă camuflez, îmi prefac urmele

Să nu arate ca ale lui Big Foot

Ca să fiu alături de Alladin și ceilalți prinți

La căpătâiul Frumoasei Adormite

 

Hai, du-te și deschide scoica

Ai un cadou, zeul ți-a trimis inocența

Nu te închina Taurului

Înveșmântat în falduri albastre

Ascultă-i pe soldații anonimi

În pelerine albe și cu arme negre

Supune-te dar nu dezechilibra pe cei fragili

Sunt ca niște ouă, fără punct de sprijin

Plâng dacă rămân fără coajă

Uite, îți dau un cap mic de statuie

De înger, care ornează un cavou gol

Îl ții pe bancheta din față când conduci

Să te protejeze și să-ți prefacă lacrimile

În petale de garoafă, crețe

Din acelea albe, cu margini violet

 

Eu am să lepăd pistolul de carne

Care mă face să arăt ca un măcelar

Jur că am să țin secretul

În gură, la loc sigur, sub un dinte fals

Și am să îți caut privirea

Pe chipurile tuturor femeilor cu pălărioară

Ce călătoresc cu acel tren

Căptușit în interior

Cu catifea verde, în imaginația mea

 

Bineînțeles că din tine

Mi-am făcut o statuie metalică

Din sârmă, pe care îmi trec buricele degetelor

Și simt suprafața aspră și rece

Dar plăcută la atingere

Eu însă am o statuie de bronz

Din acelea cu hălci mari, lipsă

Rupte ca de fălci de rechin

Iar dragostea noastră

Are o statuie de marmură

Mare, voinică, grea

Transportată de colo-colo cu o macara

 

Aș vrea să te sărut pe frunte

Precum, îmi închipui, sărutau

Primatele înțelepte, în acele timpuri

Când încă nu știau că sunt oameni

Și îți fac o fotografie

Având în fundal un decor câmpenesc

Ca să mascheze dezolarea orașului în ruine

Și să te duc la magazin

Să îți alegi cel mai frumos glob pământesc

Și apoi să jucăm fotbal

Cu o minge imensă

Pe care să o rostogolim opintindu-ne

În timp ce porumbeii stau aliniați

Și considerăm că ne sunt spectatori

 

Stau acum ca un exponat, ghemuit

Într-un acvariu de plexiglas

Mi-au lăsat un pachet de cărți

Dar le-am scăpat pe toate

Ași, inimi, trefle, dame

Mi-a mai rămas un doi de pică

După care încerc să îmi ascund chipul

Pentru că sunt privit de mulți ochi

Pictați pe o duzină de tablouri mici

Fixate pe perete în fața mea

M-au pus să mă spăl pe față

La o chiuvetă fără robinet

De unde apa curgea haotic, cu presiune

Și acum niște mâini cu mănuși chirurgicale

Îmi fixează pe spatele gol flori

Încercând să creeze un ierbar

 

Acum sunt pus să mă dau pe tobogan

Deși nu mi-am depășit încă

Frica de spații închise

Încerc să sar stângaci o coardă

Care e ca gâtul unei girafe

Trebuie să stau într-un picior pe scaun

Să construiesc o pasăre

Din linguri și furculițe

O carte scoate obraznic la mine limba

Și iar am împușcat un șase fix

Amintindu-mi că în vis

Profesoara mea din liceu

A șters cu buretele pe tablă

Cei mai frumoși ochi

Pe care i-am desenat vreodată

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor