Pe alee-n parc o bancă solitară

Prinsă între frunze care par de sânge

Tremurător și dulce acum se strecoară

Nostalgia ce în suflet mi se strânge

E gol parcul, parcă e lipsit de suflet

S-a ascuns pustiul printre frunza moartă

Amurgul vineţiu s-a oprit din umblet

Când amintiri toamna tainic mi le poartă

Şi ca-ntr-o poveste dulce şi bătrînă

Cu singurătăţi în haine zdrenţuite

Îmi simt inima brumată şi păgână

Doruri sfinte strigând neliniştite

Şi soarta în jocul toamnei pare prinsă

Sau într-un enorm buchet de crizanteme

Şi-o amintire de dragoste respinsă

Îngălbenind încet şi prea devreme

Marin Voicu

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor